Œn ziua aceea, Domnul va lovi cu sabia Lui cea aspră, mare şi tare, Leviatanul, Babilonul, şarpele fugar (Asur), şi Leviatanul, şarpele inelat (Babel), şi va ucide balaurul de l‚ngă mare (Egiptul).

Œn ziua aceea, c‚ntaţi o c‚ntare asupra viei celei mai alese: ÑEu, Domnul, sunt Păzitorul ei, Eu o ud Ón fiecare clipă; Eu o păzesc zi şi noapte ca să n-o vatăme nimeni.

N-am nici o m‚nie. Dar dacă voi găsi mărăcini şi spini, voi merge la luptă Ómpotriva lor, şi-i voi arde pe toţi, afară numai dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine.î Œn vremurile viitoare, Iacov va prinde rădăcină, Israel va Ónflori şi va odrăsli, şi va umple lumea cu roadele lui.

L-a lovit oare Domnul cum a lovit pe cei ce-l loveau? L-a ucis El cum a ucis pe cei ce-l ucideau?

Cu măsură l-ai pedepsit Ón robie, lu‚ndu-l cu suflarea năpraznică a v‚ntului de răsărit.

Astfel nelegiuirea lui Iacov a fost ispăşită, şi iată rodul iertării păcatului lui: Domnul a făcut toate pietrele altarelor ca nişte pietre de var prefăcute Ón ţăr‚nă; idolii Astartei şi st‚lpii soarelui nu se vor mai ridica.

Căci cetatea cea tare a rămas singuratică, a ajuns o locuinţă lăsată şi părăsită ca pustia. Œn ea paşte viţelul, Ón ea se culcă şi-i măn‚ncă ramurile.

C‚nd i se usucă ramurile, sunt rupte; vin femeile, să le ardă. Căci acesta era un popor fără pricepere; de aceea Cel ce l-a făcut n-a avut milă de el, şi Cel ce l-a Óntocmit nu l-a iertat.

Œn vremea aceea, Domnul va scutura roade de la cursul R‚ulul p‚nă la p‚r‚ul Egiptului; iar voi veţi fi str‚nşi unul c‚te unul, copii ai lui Israel!

Œn ziua aceea, se va suna cu tr‚mbiţa cea mare şi atunci se vor Óntoarce cei surghiuniţi din ţara Asiriei şi fugarii din ţara Egiptului. Ei se vor Ónchina Ónaintea Domnului, pe muntele cel sf‚nt, Ierusalim.