ÑVai de tine, pustiitorule, care totuşi n-ai fost pustiit; care jefuieşti, şi n-ai fost jefuit Óncă! După ce vei sf‚rşi de pustiit, vei fi pustiit şi tu, după ce vei isprăvi de jefuit, vei fi jefuit şi tu.î ÑDoamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim Ón Tine. Fii ajutorul nostru Ón fiecare dimineaţă şi izbăvirea noastră la vreme de nevoie!

C‚nd răsună glasul Tău, popoarele fug; c‚nd Te scoli Tu, neamurile se Ómprăştie.î ÑŞi prada voastră va fi str‚nsă cum str‚nge muşiţa: sar peste ea cum sar lăcustele.î Domnul este Ónălţat, şi locuieşte Ón Ónălţime. El umple Sionul de nepărtinire şi dreptate.

ÑZilele tale sunt statornice, Ónţelepciunea şi priceperea sunt un izvor de m‚ntuireî; frica de Domnul, iată comoara Sionului.

Iată, vitejii strigă afară; solii păcii pl‚ng cu amar.

Drumurile sunt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur a rupt legăm‚ntul, dispreţuieşte cetăţile, nu se uită la nimeni.

Ţara jeleşte şi este Óntristată; Libanul este plin de ruşine, t‚njeşte; Saronul este ca o pustie; Basanul şi Carmelul Óşi scutură frunza.

ÑAcum Mă voi scula, ñ zice Domnul, ñ acum Mă voi Ónălţa, acum Mă voi ridica.

Aţi zămislit f‚n, şi naşteţi paie de mirişte; suflarea voastră de m‚nie Ómpotriva Ierusalimului este un foc, care pe voi Ónşivă vă va arde de tot.

Popoarele vor fi ca nişte cuptoare de var, ca nişte spini tăiaţi care ard Ón foc.î ÑVoi, cei de departe, ascultaţi ce am făcut! Şi voi, cei de aproape, vedeţi puterea mea!î Păcătoşii sunt Óngroziţi, Ón Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiţi, care zic: ÑCine din noi va putea să răm‚nă l‚ngă un foc mistuitor?î ÑCine din noi va putea să răm‚nă l‚ngă nişte flăcări veşnice?î Cel ce umblă Ón neprihănire, şi vorbeşte fără vicleşug, cel ce nesocoteşte un c‚ştig scos prin stoarcere, cel ce Óşi trage m‚inile Ónapoi, ca să nu primească mită, cel ce Óşi astupă urechea să n-audă cuvinte setoase de s‚nge, şi Óşi leagă ochii ca să nu vadă răul, acela va locui Ón locurile Ónalte; st‚nci Óntărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da p‚ine, şi apa nu-i va lipsi.î ÑOchii tăi vor vedea pe Œmpărat Ón strălucirea Lui, vor privi ţara Ón toată Óntinderea ei.

Inima ta Óşi va aduce aminte de groaza trecută şi va zice: ,Unde este logofătul? Unde este vistiernicul? Unde este cel ce veghea asupra turnurilor?í Atunci nu vei mai vedea pe poporul acela Óndrăzneţ, pe poporul cu vorbirea Ónc‚lcită de n-o puteai Ónţelege, cu limba g‚ngavă, de n-o puteai pricepe.

Priveşte Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul, ca locuinţă liniştită, ca un cort, care nu va mai fi mutat, ai cărui ţăruşi nu vor mai fi scoşi niciodată, şi ale cărui funii nu vor mai fi dezlegate.

Da, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ţine loc de r‚uri, de p‚raie late, unde totuşi nu pătrund corăbii cu lopeţi, şi nu trece nici un vas puternic.

Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Œmpăratul nostru: El ne m‚ntuieşte!

Funiile tale s-au slăbit, aşa că nu mai pot str‚nge piciorul catargului, şi nu mai pot Óntinde p‚nzele. Atunci se Ómparte prada, care-i aşa de mare, că p‚nă şi ologii iau parte la ea.

Nici un locuitor nu zice: ,Sunt bolnav!í Poporul Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui.î