Domnul mi-a zis: ÑIa o tablă mare, şi scrie pe ea, aşa ca să se Ónţeleagă: ,Grăbeşte-te de prădează, aruncă-te asupra prăzii.î Am luat cu mine nişte martori vrednici de credinţă: pe preotul Urie, şi pe Zaharia, fiul lui Berechia.

M-am apropiat de proorociţă. Ea a zămislit, şi a născut un fiu. Apoi Domnul mi-a zis: ÑPune-i numele Maher-Şalal-Haş-Baz.î (Grăbeşte de prădează, aruncă-te asupra prăzii.) Căci Ónainte ca să ştie copilul să spună: ÑTată!î şi Ñmamă!î se vor lua dinaintea Ómpăratului Asiriei bogăţiile Damascului şi prada Samariei.î Domnul mi-a vorbit iarăşi, şi mi-a zis: ÑPentru că poporul acesta a dispreţuit apele din Siloe care curg lin, şi s-a bucurat de Reţin şi de fiul lui Remalia, iată, Domnul va trimite Ómpotriva lor apele puternice şi mari ale R‚ului (Eufrat), adică pe Ómpăratul Asiriei cu toată puterea lui; pretutindeni el va ieşi din albia lui, şi se va vărsa peste malurile lui; va pătrunde Ón Iuda, va da peste maluri, va năvăli, şi va ajunge p‚nă la g‚t. Iar aripile Óntinse ale oastei lui vor umple Óntinderea ţării tale, Emanuele!î Scoateţi strigăte de război c‚t voiţi, popoare, căci tot veţi fi zdrobite; luaţi aminte, toţi cei ce locuiţi departe! Pregătiţi-vă oric‚t de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi. Pregătiţi-vă oric‚t de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi.

Faceţi la planuri, c‚t voiţi, căci nu se va alege nimic de ele! Luaţi la hotăr‚ri c‚t voiţi, căci vor fi fără urmări! Căci Dumnezeu este cu noi (Emanuel).î Aşa mi-a vorbit Domnul, c‚nd m-a apucat m‚na Lui, şi m-a Ónştiinţat să nu umblu pe calea poporului acestuia: ÑNu numiţi uneltire tot ce numeşte poporul acesta uneltire; şi nu vă temeţi de ce se teme el, nici nu vă speriaţi!

Sfinţiţi Ónsă pe Domnul oştirilor. De El să vă temeţi şi să vă Ónfricoşaţi.î Şi atunci El va fi un locaş sf‚nt, dar şi o piatră de poticnire, o st‚ncă de păcătuire pentru cele două case ale lui Israel, un laţ şi o cursă pentru locuitorii Ierusalimului!

Mulţi se vor poticni, vor cădea şi se vor sfăr‚ma, vor da Ón laţ şi vor fi prinşi.î ñ ÑŒnveleşte această mărturie, pecetluieşte această descoperire, Óntre ucenicii Mei.î Eu nădăjduiesc Ón Domnul, care Œşi ascunde Faţa de casa lui Iacov. Œn El Ómi pun Óncrederea.

Iată, eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul, suntem nişte semne şi nişte minuni Ón Israel, din partea Domnului oştirilor, care locuieşte pe muntele Sionului.

Dacă vi se zice Ónsă: ÑŒntrebaţi pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce spun viitorul, care şoptesc şi bolborosescî, răspundeţi: ÑNu va Óntreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va Óntreba el pe cei morţi pentru cei vii?

La lege şi la mărturie!î Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.

El va pribegi prin ţară, apăsat şi flăm‚nd, şi, c‚nd Ói va fi foame, se va m‚nia, şi va huli pe Œmpăratul şi Dumnezeul lui, apoi fie că va ridica ochii Ón sus, fie că se va uita spre păm‚nt, iată, nu va fi dec‚t necaz, negură, nevoie neagră, şi se va vedea izgonit Ón Óntuneric beznă.