Totuşi Óntunericul nu va Ómpărăţi veşnic pe păm‚ntul Ón care acum este necaz. După cum Ón vremurile trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, Ón vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de l‚ngă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galilea Neamurilor.

Poporul, care umbla Ón Óntuneric, vede o mare lumină; peste cei ce locuiau Ón ţara umbrei morţii răsare o lumină.

Tu Ónmulţeşti poporul, Ói dai mari bucurii; şi el se bucură Ónaintea Ta, cum se bucură la seceriş, cum se Ónveseleşte la Ómpărţirea prăzii.

Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul, care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfăr‚mat, ca Ón ziua lui Madian.

Căci orice Óncălţăminte purtată Ón Ónvălmăşeala luptei, şi orice haină de război tăvălită Ón s‚nge, vor fi aruncate Ón flăcări, ca să fie arse de foc.

Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Œl vor numi: ÑMinunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.

El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sf‚rşit va da scaunului de domnie al lui David şi Ómpărăţiei lui, o va Óntări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci: iată ce va face r‚vna Domnului oştirilor.

Domnul trimite un cuv‚nt Ómpotriva lui Iacov: cuv‚nt care cade asupra lui Israel.

Tot poporul va avea cunoştinţă de el, Efraim şi locuitorii Samariei, care spun cu m‚ndrie şi Óng‚mfare: ÑAu căzut nişte cărămizi, dar vom zidi cu pietre cioplite, au fost tăiaţi nişte smochini din Egipt, dar Ói vom Ónlocui cu cedri.î De aceea Domnul va ridica Ómpotriva lor pe vrăjmaşii lui Reţin, şi va st‚rni pe vrăjmaşii lor: pe Sirieni de la răsărit, pe Filisteni de la apus; şi vor m‚nca pe Israel cu gura plină; cu toate acestea, m‚nia Lui nu se potoleşte, şi m‚na Lui este tot Óntinsă.

Căci nici poporul nu se Óntoarce la Cel ce-l loveşte, şi nu caută pe Domnul oştirilor.

De aceea Domnul va smulge din Israel capul şi coada, ramura de finic şi trestia, Óntr-o singură zi.

(Bătr‚nul şi dregătorul sunt capul, şi proorocul, care Ónvaţă pe oameni minciuni, este coada.) Cei ce povăţuiesc pe poporul acesta Ól duc Ón rătăcire, şi cei ce se lasă povăţuiţi de ei sunt pierduţi.

De aceea nici Domnul n-ar putea să se bucure de tinerii lor, nici să aibă milă de orfanii şi văduvele lor, căci toţi sunt nişte nelegiuiţi şi nişte răi, şi toate gurile lor spun mişelii. Cu toate acestea, m‚nia Lui nu se potoleşte, şi m‚na Lui este tot Óntinsă.

Căci răutatea arde ca un foc, care măn‚ncă mărăcini şi spini, aprinde desişul pădurii, din care se Ónalţă st‚lpi de fum.

De m‚nia Domnului oştirilor, ţara parcă ar fi aprinsă, şi poporul este ca ars de foc; nimeni nu cruţă pe fratele său, fiecare jefuieşte Ón dreapta, şi răm‚ne flăm‚nd, măn‚ncă Ón st‚nga, şi nu se satură. La urmă Óşi măn‚ncă fiecare carnea braţului său: Manase măn‚ncă pe Efraim, Efraim pe Manase, şi am‚ndoi Ómpreună pe Iuda. Cu toate acestea, m‚nia Lui nu se potoleşte, şi m‚na Lui este tot Óntinsă.