Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căut‚nd la faţa omului.

Căci, de pildă, dacă intră Ón adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac Ómbrăcat prost; şi voi puneţi ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare, şi-i ziceţi: ÑTu şezi Ón locul acesta bun!î Şi apoi ziceţi săracului: ÑTu stai colo Ón picioare!î Sau: ÑŞezi jos la picioarele mele!î Nu faceţi voi oare o deosebire Ón voi Ónşivă, şi nu vă faceţi voi judecători cu g‚nduri rele?

Ascultaţi, preaiubiţii mei fraţi: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci Ón ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi Ón credinţă şi moştenitori ai Œmpărăţiei, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?

Şi voi Ónjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă t‚răsc Ónaintea judecătoriilor?

Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi?

Dacă Ómpliniţi Legea Ómpărătească, potrivit Scripturii: ÑSă iubeşti pe aproapele tău ca pe tine Ónsuţiî, bine faceţi.

Dar dacă aveţi Ón vedere faţa omului, faceţi un păcat, şi sunteţi os‚ndiţi de Lege ca nişte călcători de lege.

Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte Óntr-o singură poruncă, se face vinovat de toate.

Căci, Cel ce a zis: ÑSă nu preacurveştiî, a zis şi: ÑSă nu uciziî. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii.

Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei: căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila biruieşte judecata.

Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l m‚ntuiască?

Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele, şi unul dintre voi le zice: ÑDuceţi-vă Ón pace, Óncălziţi-vă şi săturaţi-vă!î fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?

Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă Ón ea Ónsăşi.

Dar va zice cineva: ÑTu ai credinţa, şi eu am faptele.î ÑArată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu Óţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.î Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii credÖ şi se Ónfioară!

Vrei dar să Ónţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?

Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, c‚nd a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?

Vezi că credinţa lucra Ómpreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăv‚rşită.

Astfel s-a Ómplinit Scriptura care zice: ÑAvraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănireî; şi el a fost numit Ñprietenul lui Dumnezeu.î Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.

Tot aşa, curva Rahav: n-a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, c‚nd a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale?

După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.