Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. ñ Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir, şi I-a şters picioarele cu părul ei, şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. ñ Surorile au trimis la Isus să-i spună: ÑDoamne, iată că acela pe care-l iubeşti, este bolnav.î Dar Isus, c‚nd a auzit vestea aceasta, a zis: ÑBoala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.î Şi Isus iubea pe Marta, şi pe sora ei, şi pe Lazăr.

Deci, c‚nd a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile Ón locul Ón care era; şi Ón urmă a zis ucenicilor: ÑHaidem să ne Óntoarcem Ón Iudea.î ÑŒnvăţătoruleî, I-au zis ucenicii, Ñacum de cur‚nd căutau Iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te Óntorci Ón Iudea?î Isus a răspuns: ÑNu sunt douăsprezece ceasuri Ón zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentru că vede lumina lumii acesteia; dar dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentru că n-are lumina Ón el.î După aceste vorbe, le-a zis: ÑLazăr, prietenul nostru, doarme: dar Mă duc să-l trezesc din somn.î Ucenicii I-au zis: ÑDoamne, dacă doarme, are să se facă bine.î Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn.

Atunci Isus le-a spus pe faţă: ÑLazăr a murit.î ÑŞi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.î Atunci Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: ÑHaidem să mergem şi noi să murim cu El!î C‚nd a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile Ón morm‚nt.

Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii, Mulţi din Iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le m‚ng‚ie pentru moartea fratelui lor.

C‚nd a auzit Marta că vine Isus, I-a ieşit Ónainte; iar Maria şedea Ón casă.

Marta a zis lui Isus: ÑDoamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!

Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu, Œţi va da Dumnezeu.î Isus i-a zis: ÑFratele tău va Ónvia.î ÑŞtiuî, I-a răspuns Marta, Ñcă va Ónvia la Ónviere, Ón ziua de apoi.î Isus i-a zis: ÑEu sunt Ónvierea şi viaţa. Cine crede Ón Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.

Şi oricine trăieşte, şi crede Ón Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?î ÑDa, Doamneî, I-a zis ea, Ñcred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină Ón lume.î După ce a spus aceste vorbe, s-a dus şi a chemat Ón taină pe sora sa Maria, şi i-a zis: ÑA venit Œnvăţătorul şi te cheamă.î Maria, cum a auzit, s-a sculat iute, şi s-a dus la El.

Căci Isus nu intrase Óncă Ón sat, ci era tot Ón locul unde Œl Ónt‚mpinase Marta.

Iudeii, care erau cu Maria Ón casă şi o m‚ng‚iau, c‚nd au văzut-o scul‚ndu-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: ÑSe duce la morm‚nt, ca să pl‚ngă acolo.î Maria, c‚nd a ajuns unde era Isus, şi L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui, şi I-a zis: ÑDoamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.î Isus, c‚nd a văzut-o pl‚ng‚nd, pe ea şi pe Iudeii care veniseră cu ea, S-a Ónfiorat Ón duhul Lui, şi S-a tulburat.

Şi a zis: ÑUnde l-aţi pus?î ÑDoamneî, I-au răspuns ei, Ñvino şi vezi.î Isus pl‚ngea.

Atunci Iudeii au zis: ÑIată c‚t Ól iubea de mult!î Şi unii din ei au zis: ÑEl, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?î Isus S-a Ónfiorat din nou Ón Sine, şi S-a dus la morm‚nt. Morm‚ntul era o peşteră, la intrarea căreia era aşezată o piatră.

ÑDaţi piatra la o parteî, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: ÑDoamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.î Isus i-a zis: ÑNu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?î Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii Ón sus, şi a zis: ÑTată, Œţi mulţumesc că M-ai ascultat.

Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă Ómprejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.î După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: ÑLazăre, vino afară!î Şi mortul a ieşit cu m‚inile şi picioarele legate cu f‚şii de p‚nză, şi cu faţa Ónfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: ÑDezlegaţi-l, şi lăsaţi-l să meargă.î Mulţi din Iudeii, care veniseră la Maria, c‚nd au văzut ce a făcut Isus, au crezut Ón El.

Dar unii din ei s-au dus la Farisei, şi le-au spus ce făcuse Isus.

Atunci preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au adunat Soborul, şi au zis: ÑCe vom face? Omul acesta face multe minuni.

Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede Ón El, şi vor veni Romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.î Unul din ei, Caiafa, care era mare preot Ón anul acela, le-a zis: ÑVoi nu ştiţi nimic; oare nu vă g‚ndiţi că este Ón folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?î Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot Ón anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam.

Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune Óntr-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi.

Din ziua aceea, au hotăr‚t să-L omoare.

De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre Iudei; ci a plecat de acolo Ón ţinutul de l‚ngă pustie, Óntr-o cetate numită Efraim; şi a rămas acolo Ómpreună cu ucenicii Săi.

Paştele Iudeilor erau aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim, Ónainte de Paşte, ca să se curăţească.

Ei căutau pe Isus, şi vorbeau unii cu alţii Ón Templu: ÑCe credeţi? N-are să vină la praznic?î Iar preoţii cei mai de seamă şi Fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă. Maria Œi toarnă mir pe picioare.