Cu şase zile Ónainte de Paşte, Isus a venit Ón Betania, unde era Lazăr, care fusese mort, şi pe care Ól Ónviase din morţi.

Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El.

Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus, şi I-a şters picioarele cu părul ei; şi s-a umplut casa de mirosul mirului.

Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L v‚ndă, a zis: ÑDe ce nu s-a v‚ndut acest mir cu trei sute de lei, şi să se fi dat săracilor?î Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ, şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea Ón ea.

Dar Isus a zis: ÑLasă-o Ón pace; căci ea l-a păstrat pentru ziua Óngropării Mele.

Pe săraci Ói aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.î O mare mulţime de Iudei au aflat că Isus era Ón Betania; şi au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care-l Ónviase din morţi.

Preoţii cei mai de seamă au hotăr‚t să omoare şi pe Lazăr, căci din pricina lui mulţi Iudei plecau de la ei şi credeau Ón Isus.

A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus Ón Ierusalim, a luat ramuri de finic, şi I-a ieşit Ón Ónt‚mpinare, strig‚nd: ÑOsana! Binecuv‚ntat este Cel ce vine Ón Numele Domnului, Œmpăratul lui Israel!î Isus a găsit un măgăruş, şi a Óncălecat pe el, după cum este scris: ÑNu te teme, fiica Sionului; iată că Œmpăratul tău vine călare pe m‚nzul unei măgăriţe.î Ucenicii Lui n-au Ónţeles aceste lucruri de la Ónceput; dar, după ce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El, şi că ei le Ómpliniseră cu privire la El.

Toţi cei ce fuseseră Ómpreună cu Isus, c‚nd chemase pe Lazăr din morm‚nt şi-l Ónviase din morţi, mărturiseau despre El.

Şi norodul I-a ieşit Ón Ónt‚mpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta.

Fariseii au zis deci Óntre ei: ÑVedeţi că nu c‚ştigaţi nimic: iată că lumea se duce după El!î Nişte Greci dintre cei ce se suiseră să se Ónchine la praznic, s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat, şi au zis: ÑDomnule, am vrea să vedem pe Isus.î Filip s-a dus şi a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus.

Drept răspuns, Isus le-a zis: ÑA sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.

Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de gr‚u, care a căzut pe păm‚nt, nu moare, răm‚ne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.

Cine Óşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine Óşi urăşte viaţa Ón lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică.

Dacă Œmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Œmi slujeşte cineva, Tatăl Ól va cinsti.

Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?Ö Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta?Ö Dar tocmai pentru aceasta am venit p‚nă la ceasul acesta!

Tată, proslăveşte Numele Tău!î Şi din cer, s-a auzit un glas, care zicea: ÑL-am proslăvit, şi-L voi mai proslăvi!î Norodul, care stătea acolo, şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: ÑUn Ónger a vorbit cu El!î Isus a răspuns: ÑNu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi.

Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăp‚nitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.

Şi după ce voi fi Ónălţat de pe păm‚nt, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.î ñ Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. ñ Norodul I-a răspuns: ÑNoi am auzit din Lege că Hristosul răm‚ne Ón veac; cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie Ónălţat? Cine este acest Fiu al omului?î Isus le-a zis: ÑLumina mai este puţină vreme Ón mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă Óntunericul: cine umblă Ón Óntuneric, nu ştie unde merge.

C‚tă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi Ón lumină, ca să fiţi fii ai luminii.î Isus le-a spus aceste lucruri: apoi a plecat şi S-a ascuns de ei.

Măcar că făcuse at‚tea semne Ónaintea lor, tot nu credeau Ón El, ca să se Ómplinească vorba, pe care o spusese proorocul Isaia: ÑDoamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?î De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: ÑLe-a orbit ochii, şi le-a Ómpietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu Ónţeleagă cu inima, să nu se Óntoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.î Isaia a spus aceste lucruri c‚nd a văzut slava Lui, şi a vorbit despre El.

Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut Ón El; dar de frica Fariseilor nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă.

Căci au iubit mai mult slava oamenilor dec‚t slava lui Dumnezeu.

Iar Isus a strigat: ÑCine crede Ón Mine, nu crede Ón Mine, ci Ón Cel ce M-a trimis pe Mine.

Şi cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.

Eu am venit ca să fiu o lumină Ón lume, pentru ca oricine crede Ón Mine, să nu răm‚nă Ón Óntuneric.

Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu Ól judec; căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să m‚ntuiesc lumea.

Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l os‚ndi: Cuv‚ntul, pe care l-am vestit Eu, acela Ól va os‚ndi Ón ziua de apoi.

Căci Eu n-am vorbit de la Mine Ónsumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Ónsuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.

Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. De aceea lucrurile, pe care le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.î