Atunci Pilat a luat pe Isus, şi a pus să-L bată.

Ostaşii au Ómpletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap, şi L-au Ómbrăcat cu o haină de purpură.

Apoi, s-au apropiat de El, şi ziceau: ÑPlecăciune, Œmpăratul Iudeilor!î Şi-I dădeau palme.

Pilat a ieşit iarăşi afară, şi a zis Iudeilor: ÑIată că vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nici o vină Ón El.î Isus a ieşit deci afară, purt‚nd cununa de spini şi haina de purpură. ÑIată omul!î le-a zis Pilat.

C‚nd L-au zărit preoţii cei mai de seamă şi aprozii, au Ónceput să strige: ÑRăstigneşte-l! Răstigneşte-l!î ÑLuaţi-L voi şi răstigniţi-Lî, le-a zis Pilat, Ñcăci eu nu găsesc nici o vină Ón El.î Iudeii i-au răspuns: ÑNoi avem o Lege, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.î C‚nd a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică.

A intrat iarăşi Ón odaia de judecată, şi a zis lui Isus: ÑDe unde eşti Tu?î Dar Isus nu i-a dat nici un răspuns.

Pilat I-a zis: ÑMie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc, şi am putere să-Ţi dau drumul!î ÑN-ai avea nici o putere asupra Meaî, i-a răspuns Isus, Ñdacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine Mă dă Ón m‚inile tale, are un mai mare păcat.î De atunci Pilat căuta să-I dea drumul. Dar Iudeii strigau: ÑDacă dai drumul omului acestuia, nu eşti prieten cu Cezarul. Oricine se face pe sine Ómpărat, este Ómpotriva Cezarului.î C‚nd a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară; şi a şezut pe scaunul de judecător, Ón locul numit ÑPardosit cu pietreî, iar evreieşte: ÑGabata.î Era ziua Pregătirii Paştelor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat a zis Iudeilor: ÑIată Œmpăratul vostru!î Dar ei au strigat: ÑIa-L, ia-L, răstigneşte-L!î ÑSă răstignesc pe Œmpăratul vostru?î le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: ÑNoi n-avem alt Ómpărat dec‚t pe Cezarul!î Atunci L-a dat Ón m‚inile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus, şi L-au dus să-L răstignească.

Isus, duc‚ndu-Şi crucea, a ajuns la locul, zis al ÑCăpăţ‚niiî, care Ón evreieşte se cheamă ÑGolgota.î Acolo a fost răstignit; şi Ómpreună cu El au fost răstigniţi alţi doi, unul deoparte şi altul de alta, iar Isus la mijloc.

Pilat a scris o Ónsemnare, pe care a pus-o deasupra crucii, şi era scris: ÑIsus din Nazaret, Œmpăratul Iudeilor.î Mulţi din Iudei au citit această Ónsemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate: era scrisă Ón evreieşte, latineşte şi greceşte.

Preoţii cei mai de seamă ai Iudeilor au zis lui Pilat: ÑNu scrie: ,Œmpăratul Iudeilorí. Ci scrie că El a zis: ,Eu sunt Œmpăratul Iudeilor.î ÑCe am scris, am scrisî, a răspuns Pilat.

Ostaşii, după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele, şi le-au făcut patru părţi, c‚te o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n-avea nici o cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus p‚nă jos.

Şi au zis Óntre ei: ÑSă n-o sf‚şiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie.î Aceasta s-a Ónt‚mplat ca să se Ómplinească Scriptura, care zice: ÑŞi-au Ómpărţit hainele Mele Óntre ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.î Iată ce au făcut ostaşii.

L‚ngă crucea lui Isus, stătea mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Clopa, şi Maria Magdalena.

C‚nd a văzut Isus pe mama Sa, şi l‚ngă ea pe ucenicul, pe care-l iubea, a zis mamei Sale: ÑFemeie, iată fiul tău!î Apoi, a zis ucenicului: ÑIată mama ta!î Şi, din ceasul acela ucenicul a luat-o la el acasă.

După aceea, Isus, care ştia că acum totul s-a sf‚rşit, ca să Ómplinească Scriptura, a zis: ÑMi-e sete.î Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus Óntr-o ramură de isop un burete plin cu oţet, şi I l-au dus la gură.

C‚nd a luat Isus oţetul, a zis: ÑS-a isprăvit!î Apoi şi-a plecat capul, şi Şi-a dat duhul.

De frică să nu răm‚nă trupurile pe cruce Ón timpul Sabatului, ñ căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare ñ Iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi, şi să fie luaţi de pe cruce.

Ostaşii au venit deci, şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dint‚i, apoi pe ale celuilalt, care fusese răstignit Ómpreună cu El.

C‚nd au venit la Isus, şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor; ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă; şi Óndată a ieşit din ea s‚nge şi apă.

Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a văzut: mărturia lui este adevărată, şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi.

Aceste lucruri s-au Ónt‚mplat, ca să se Ómplinească Scriptura: ÑNici unul din oasele Lui nu va fi sfăr‚mat.î Şi Ón altă parte, Scriptura mai zice: ÑVor vedea pe cine au străpuns.î După aceea, Iosif din Arimatea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica Iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci, şi a luat trupul lui Isus.

Nicodim, care la Ónceput se dusese la Isus, noaptea, a venit şi el, şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe.

Au luat deci trupul lui Isus şi l-au Ónfăşurat Ón f‚şii de p‚nză de in, cu miresme, după cum au obicei Iudeii să Óngroape.

Œn locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină; şi Ón grădină era un morm‚nt nou, Ón care nu mai fusese pus nimeni.

Din pricină că era ziua Pregătirii Iudeilor, pentru că morm‚ntul era aproape, au pus acolo pe Isus.