Domnul a aflat că Fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici dec‚t Ioan.

Œnsă Isus nu boteza El Ónsuşi, ci ucenicii Lui.

Atunci a părăsit Iudea, şi S-a Óntors Ón Galilea.

Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, a ajuns l‚ngă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul, pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif.

Acolo se afla f‚nt‚na lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea l‚ngă f‚nt‚nă. Era cam pe la ceasul al şaselea.

A venit o femeie din Samaria să scoată apă. ÑDă-Mi să beauî, i-a zis Isus.

Căci ucenicii Lui se duseseră Ón cetate să cumpere de ale m‚ncării.

Femeia Samariteancă I-a zis: ÑCum Tu, Iudeu, ceri să bei de la mine, femeie Samariteancă?î ñ Iudeii, Ón adevăr, n-au legături cu Samaritenii.

ñ Drept răspuns, Isus i-a zis: ÑDacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, şi Cine este Cel ce-ţi zice: ,Dă-Mi să beau!í tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.î ÑDoamneî, I-a zis femeia, Ñn-ai cu ce să scoţi apă, şi f‚nt‚na aste ad‚ncă; de unde ai putea să ai dar această apă vie?

Eşti Tu oare mai mare dec‚t părintele nostru Iacov, care ne-a dat f‚nt‚na aceasta, şi a băut din ea el Ónsuşi şi feciorii lui şi vitele lui?î Isus i-a răspuns: ÑOricui bea din apa aceasta, Ói va fi iarăşi sete.

Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, Ón veac nu-i va fi sete; ba Óncă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface Ón el Óntr-un izvor de apă, care va ţ‚şni Ón viaţa veşnică.î ÑDoamneî, I-a zis femeia, Ñdă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete, şi să nu mai vin p‚nă aici să scot.î ÑDu-teî, i-a zis Isus, Ñde cheamă pe bărbatul tău, şi vino aiciî.

Femeia I-a răspuns: ÑN-am bărbat.î Isus i-a zis: ÑBine ai zis că n-ai bărbat.

Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela, pe care-l ai acum, nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.î ÑDoamneî, I-a zis femeia, Ñvăd că eşti prooroc.

Părinţii noştri s-au Ónchinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că Ón Ierusalim este locul unde trebuie să se Ónchine oamenii.î ÑFemeieî, i-a zis Isus, Ñcrede-Mă că vine ceasul c‚nd nu vă veţi Ónchina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici Ón Ierusalim.

Voi vă Ónchinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne Ónchinăm la ce cunoaştem, căci M‚ntuirea vine de la Iudei.

Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, c‚nd Ónchinătorii adevăraţi se vor Ónchina Tatălui Ón duh şi Ón adevăr; fiindcă astfel de Ónchinători doreşte şi Tatăl.

Dumnezeu este Duh; şi cine se Ónchină Lui, trebuie să I se Ónchine Ón duh şi Ón adevăr.î ÑŞtiuî, i-a zis femeia, Ñcă are să vină Mesia, (căruia I se zise Hristos); c‚nd va veni El, are să ne spună toate lucrurile.î Isus i-a zis: ÑEu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.î Atunci au venit ucenicii Lui, şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi nici unul nu I-a zis: ÑCe cauţi?î sau: ÑDespre ce vorbeşti cu ea?î Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus Ón cetate, şi a zis oamenilor: ÑVeniţi de vedeţi un om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?î Ei au ieşit din cetate, şi veneau spre El.

Œn timpul acesta, ucenicii Œl rugau să măn‚nce, şi ziceau: ÑŒnvăţătorule, măn‚ncă!î Dar El le-a zis: ÑEu am de m‚ncat o m‚ncare, pe care voi n-o cunoaşteţi.î Ucenicii au Ónceput să-şi zică deci unii altora: ÑNu cumva I-a adus cineva să măn‚nce?î Isus le-a zis: ÑM‚ncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis, şi să Ómplinesc lucrarea Lui.

Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni p‚nă la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii, şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş.

Cine seceră, primeşte o plată, şi str‚nge rod pentru viaţa veşnică; pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure Ón acelaşi timp.

Căci Ón această privinţă, este adevărată zicerea: ,Unul seamănă, iar altul secerăí.

Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit; alţii s-au ostenit, şi voi aţi intrat Ón osteneala lor.î Mulţi Samariteni din cetatea aceea au crezut Ón Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: ÑMi-a spus tot ce am făcut.î C‚nd au venit Samaritenii la El, L-au rugat să răm‚nă la ei. Şi El a rămas acolo două zile.

Mult mai mulţi au crezut Ón El din pricina cuvintelor Lui.

Şi ziceau femeii: ÑAcum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi Ónşine, şi ştim că acesta este Ón adevăr Hristosul, M‚ntuitorul lumii.î După aceste două zile, Isus a plecat de acolo, ca să se ducă Ón Galilea.

Căci El Ónsuşi spusese că un prooroc nu este preţuit Ón patria sa.

C‚nd a ajuns Ón Galilea, a fost primit bine de Galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim Ón timpul praznicului; căci fuseseră şi ei la praznic.

Isus S-a Óntors deci Ón Cana din Galilea, unde prefăcuse apa Ón vin. Œn Capernaum era un slujbaş Ómpărătesc, al cărui fiu era bolnav.

Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudea Ón Galilea, s-a dus la El, şi L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte.

Isus i-a zis: ÑDacă nu vedeţi semne şi minuni, cu nici un chip nu credeţi!î Slujbaşul Ómpărătesc I-a zis: ÑDoamne, vino p‚nă nu moare micuţul meu.î ÑDu-teî, i-a zis Isus, Ñfiul tău trăieşte.î Şi omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus, şi a pornit la drum.

Pe c‚nd se pogora el, l-au Ónt‚mpinat robii lui, şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte.

El i-a Óntrebat de ceasul Ón care a Ónceput să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: ÑIeri, Ón ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.î Tatăl a cunoscut că tocmai Ón ceasul acela Ói zisese Isus: ÑFiul tău trăieşteî. Şi a crezut el şi toată casa lui.

Acesta este iarăşi al doilea semn, făcut de Isus, după ce S-a Óntors din Iudea Ón Galilea.