Iov a luat cuv‚ntul şi a zis: ÑAstfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sunteţi nişte m‚ng‚ietori supărăcioşi.

C‚nd se vor sf‚rşi aceste vorbe Ón v‚nt? Şi pentru ce at‚ta supărare Ón răspunsurile tale?

Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi Ón locul meu? V-aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi, v-aş m‚ng‚ia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?

Dacă vorbesc, durerea nu mi s-alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?

Dar acum, vai! El m-a stors de puteriÖ Mi-ai pustiit toată casa!

M-ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă Ónvinuieşte Ón faţă.

Mă sf‚şie şi mă urmăreşte Ón m‚nia Lui, scr‚şneşte din dinţi Ómpotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.

Ei deschid gura să mă măn‚nce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se Ónverşunează cu toţii după mine.

Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă Ón m‚inile celor răi.

Eram liniştit, şi m-a scuturat, m-a apucat de ceafă şi m-a zdrobit, a tras asupra mea ca Óntr-o ţintă.

Săgeţile Lui mă Ónconjoară din toate părţile; Ómi străpunge rărunchii fără milă, Ómi varsă fierea pe păm‚nt, mă fr‚nge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.

Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul Ón ţăr‚nă.

Pl‚nsul mi-a Ónroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.

Totuşi n-am făcut nici o nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

Păm‚ntule, nu-mi acoperi s‚ngele, şi vaietele mele să n-aibă margine!

Chiar acum, martorul meu este Ón cer, apărătorul meu este Ón locurile Ónalte.

Prietenii mei r‚d de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrimi, să facă dreptate omului Ónaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului Ómpotriva prietenilor lui.

Căci numărul anilor mei se apropie de sf‚rşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai Óntoarce.