Iov a luat cuv‚ntul şi a zis: ÑP‚nă c‚nd Ómi veţi Óntrista sufletul, şi mă veţi zdrobi cu cuv‚ntările voastre?

Iată că de zece ori m-aţi batjocorit; nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa?

Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sunt răspunzător de aceasta.

Credeţi că mă puteţi lua de sus? Credeţi că mi-aţi dovedit că sunt vinovat?

Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte, şi mă Ónveleşte cu laţul Lui.

Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este!

Mi-a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răsp‚ndit Óntuneric pe cărările mele.

M-a despuiat de slava mea, mi-a luat cununa de pe cap, m-a zdrobit din toate părţile, şi pier; mi-a smuls nădejdea ca pe un copac.

S-a aprins de m‚nie Ómpotriva mea, S-a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş.

Oştile Lui au pornit deodată Ónainte, şi-au croit drum p‚nă la mine, şi au tăbăr‚t Ón jurul cortului meu.

A depărtat pe fraţii mei de la mine, şi prietenii mei s-au Ónstrăinat de mine.

Rudele mele m-au părăsit, şi cei mai de aproape ai mei m-au uitat.

Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, Ón ochii lor sunt un necunoscut.

Chem pe robul meu, şi nu răspunde; Ól rog cu gura mea, şi degeaba.

Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.

P‚nă şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.

Aceia Ón care mă Óncredeam mă urăsc, aceia pe care Ói iubeam s-au Óntors Ómpotriva mea.

Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi-a mai rămas dec‚t pielea de pe dinţi.

Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci m‚na lui Dumnezeu m-a lovit.

De ce mă urmăriţi ca Dumnezeu? Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?

Oh! aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise Óntr-o carte; aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb Ón st‚ncă pe vecieÖ Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe păm‚nt.

Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu.

Œl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Œl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu t‚njeşte de dorul acesta Ónăuntrul meu.

Atunci veţi zice: ,Pentru ce-l urmăream noi?í Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.

Temeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sunt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată.î