Book of Job, глава 2 Job, гл 2
Fiii lui Dumnezeu au venit Óntr-o zi de s-au Ónfăţişat Ónaintea Domnului. Şi a venit şi Satana Ón mijlocul lor şi s-a Ónfăţişat Ónaintea Domnului.
Domnul a zis Satanei: ÑDe unde vii?î Şi Satana a răspuns Domnului: ÑDe la cutreierarea păm‚ntului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.î Domnul a zis Satanei: ÑAi văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe păm‚nt. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu, şi se abate de la rău. El se ţine tare Ón neprihănirea lui, şi tu Mă Óndemni să-l pierd fără pricină.î Şi Satana a răspuns Domnului: ÑPiele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui.
Dar ia Óntinde-Ţi m‚na şi atinge-Te de oasele şi de carnea lui, şi sunt Óncredinţat că Te va blestema Ón faţă.î Domnul a zis Satanei: ÑIată, ţi-l dau pe m‚nă: numai cruţă-i viaţa.î Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa piciorului p‚nă Ón creştetul capului.
Şi Iov a luat un ciob să se scarpine, şi a şezut pe cenuşă.
Nevasta sa i-a zis: ÑTu răm‚i neclintit Ón neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu, şi mori!î Dar Iov i-a răspuns: ÑVorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim de la Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?î Œn toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele lui.
Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile care-l loviseră. S-au sfătuit şi au plecat de acasă să se ducă să-i pl‚ngă de milă şi să-l m‚ng‚ie.
Ridic‚ndu-şi ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Şi au ridicat glasul şi au pl‚ns. Şi-au sf‚şiat mantalele, şi au aruncat cu ţăr‚nă Ón văzduh deasupra capetelor lor.
Şi au şezut pe păm‚nt l‚ngă el şapte zile şi şapte nopţi, fără să-i spună o vorbă, căci vedeau c‚t de mare Ói este durerea.