Ţofar din Naama a luat cuv‚ntul şi a zis: ÑG‚ndurile mele mă silesc să răspund, şi frăm‚ntarea mea nu-mi dă pace.

Am auzit mustrări care mă umplu de ruşine, şi din ad‚ncul minţii mele duhul mă face să răspund.

Nu ştii tu că, de mult de tot, de c‚nd a fost aşezat omul pe păm‚nt, biruinţa celor răi a fost scurtă, şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?

Chiar dacă s-ar Ónălţa p‚nă la ceruri, şi capul i-ar ajunge p‚nă la nori, va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, şi cei ce-l vedeau vor zice: ,Unde este?í Va zbura ca un vis, şi nu-l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte.

Ochiul care-l privea nu-l va mai privi, locul Ón care locuia nu-l va mai zări.

Peste fiii lui vor năvăli cei săraci, şi m‚inile lui vor da Ónapoi ce a răpit cu sila.

Oasele lui, pline de vlaga tinereţii, Óşi vor avea culcuşul cu el Ón ţăr‚nă.

Dulce era răul Ón gura lui, Ól ascundea sub limbă, Ól mesteca Óntr-una şi nu-l lăsa, Ól ţinea Ón cerul gurii: dar hrana lui se va preface Ón măruntaiele lui, va ajunge Ón trupul lui o otravă de aspidă.

Bogăţiile Ónghiţite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din p‚ntecele lui.

Otravă de aspidă a sub, şi de aceea, limba năp‚rcii Ól va ucide.

Nu-şi va mai plimba privirile peste p‚r‚urile şi r‚urile de miere şi de lapte, va da Ónapoi ce a c‚ştigat, şi nu va mai trage folos din c‚ştig; va da Ónapoi tot ce a luat, şi nu se va mai bucura de el, căci a asuprit pe săraci, şi i-a lăsat să piară, a dăr‚mat case şi nu le-a zidit la loc.

Lăcomia lui n-a cunoscut margini; dar nu va scăpa ce are mai scump.

Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bună starea lui nu va ţine.

Œn mijlocul belşugului va fi Ón nevoie; m‚na tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui.

Şi iată, ca să-i umple p‚ntecele, Dumnezeu va trimite peste el focul m‚niei Lui, şi-l va sătura cu o ploaie de săgeţi.

Dacă va scăpa de armele de fier, Ól va străpunge arcul de aramă.

Œşi smulge din trup săgeata, care sc‚nteie la ieşirea din fierea lui, şi Ól apucă spaimele morţii.

Toate nenorocirile sunt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu-l va aprinde omul, Cerurile Ói vor dezveli fărădelegea, şi păm‚ntul se va ridica Ómpotriva lui.

Veniturile casei lui se vor pierde, vor pieri Ón ziua m‚niei lui Dumnezeu.

Aceasta este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, aceasta este moştenirea pe care i-o hotărăşte Dumnezeu.î