Iov a luat cuv‚ntul şi a zis: ÑŞi acum pl‚ngerea mea este tot o răzvrătire. Dar suferinţa Ómi Ónăbuşe suspinele.

Oh! dacă aş şti unde să-L găsesc, dacă aş putea să ajung p‚nă la scaunul Lui de domnie, mi-aş apăra pricina Ónaintea Lui, mi-aş umple gura cu dovezi.

Aş şti ce poate să răspundă, aş vedea ce are să-mi spună.

Şi-ar Óntrebuinţa El toată puterea ca să lupte Ómpotriva mea? Nu; ci m-ar asculta negreşit.

Doar un om fără prihană ar vorbi cu El, şi aş fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu.

Dar, dacă mă duc la răsărit, nu este acolo; dacă mă duc la apus, nu-L găsesc: dacă are treabă la miazănoapte, nu-L pot vedea; dacă se ascunde la miazăzi, nu-L pot descoperi.

Dar El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m-ar Óncerca, aş ieşi curat ca aurul.

Piciorul meu s-a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui, şi nu m-am abătut de la ea.

N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.

Dar hotăr‚rea Lui este luată, cine i se va Ómpotrivi? Ce-I doreşte sufletul, aceea face.

El Œşi va Ómplini dar planurile faţă de mine, şi va mai face şi multe altele.

De aceea tremur Ónaintea Lui, şi c‚nd mă g‚ndesc la lucrul acesta, mă tem de El.

Dumnezeu mi-a tăiat inima, Cel Atotputernic m-a umplut de groază.

Căci nu Óntunericul durerii mele mă nimiceşte, nici negura Ón care sunt Ónfăşurat.