Elihu a luat din nou cuv‚ntul, şi a zis: ÑŒţi Ónchipui că ai dreptate, şi crezi că te Óndreptăţeşti Ónaintea lui Dumnezeu, c‚nd zici: ,La ce-mi foloseşte, ce c‚ştig am că nu păcătuiesc?í Œţi voi răspunde şi la aceasta, ţie, şi prietenilor tăi totodată.

Uită-te spre ceruri, şi priveşte! Vezi norii, c‚t de sus sunt faţă de tine?

Dacă păcătuieşti, ce rău Œi faci Lui? Şi c‚nd păcatele ţi se Ónmulţesc, ce-I faci Lui?

Dacă eşti drept, ce-I dai Lui? Ce primeşte El din m‚na ta?

Răutatea ta nu poate vătăma dec‚t semenului tău, dreptatea ta nu foloseşte dec‚t fiului omului.

Oamenii strigă Ómpotriva mulţimii apăsătorilor, se pl‚ng de silnicia multora; dar nici unul nu zice: ,Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu, care ne insuflă c‚ntări de veselie noaptea, care ne Ónvaţă mai mult dec‚t pe dobitoacele păm‚ntului, şi ne dă mai multă pricepere dec‚t păsărilor cerului?í Să tot strige ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde, din pricina m‚ndriei celor răi.

Degeaba strigă, căci Dumnezeu n-ascultă, Cel Atotputernic nu ia aminte.

Măcar că zici că nu-L vezi, totuşi pricina ta este Ónaintea Lui: aşteaptă-L!

Dar, pentru că m‚nia Lui nu pedepseşte Óncă, nu Ónseamnă că puţin Œi pasă de nelegiuire.

Aşa că Iov Óşi deschide gura degeaba, şi spune o mulţime de vorbe fără rost.î