Book of Job, глава 36 Job, гл 36
Elihu a urmat şi a zis: ÑAşteaptă puţin, şi voi urma, căci mai am Óncă de vorbit pentru Dumnezeu.
Œmi voi lua temeiurile de departe, şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.
Fii Óncredinţat, cuv‚ntările mele nu sunt minciuni, ci ai a face cu un om cu simţăminte curate.
Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; şi este puternic prin tăria priceperii Lui.
El nu lasă pe cel rău să trăiască, şi face dreptate celui nenorocit.
Nu-Şi Óntoarce ochii de asupra celor fără prihană, şi-i pune pe scaunul de domnie cu Ómpăraţii, Ói aşează pentru totdeauna ca să domnească.
Se Ónt‚mplă să cadă Ón lanţuri, şi să fie prinşi Ón legăturile nenorocirii?
Le pune Ónainte faptele lor, fărădelegile lor, m‚ndria lor.
Œi Ónştiinţează ca să se Óndrepte, Ói Óndeamnă să se Óntoarcă de la nelegiuire.
Dacă ascultă şi se supun, Óşi sf‚rşesc zilele Ón fericire, şi anii Ón bucurie.
Dacă n-ascultă, pier ucişi de sabie, mor Ón orbirea lor.
Nelegiuiţii se m‚nie, nu strigă către Dumnezeu c‚nd Ói Ónlănţuie; Óşi pierd viaţa Ón tinereţe, mor ca cei desfr‚naţi.
Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă Ól Ónştiinţează.
Şi pe tine te va scoate din str‚mtoare, ca să te pună la loc larg, Ón slobozenie deplină, şi masa ta va fi Óncărcată cu bucate gustoase.
Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedezlipită de pricina ta.
Supărarea să nu te Ómpingă la batjocură, şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă Ón rătăcire!
Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz, şi chiar toate puterile pe care le-ai putea desfăşura?
Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor.
Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te Óndeamnă la rău.
Dumnezeu este mare Ón puterea Lui; cine ar putea să Ónveţe pe alţii ca El?
Cine Œi cere socoteală de căile Lui, şi cine Óndrăzneşte să-I spună: ÑFaci rău?î Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toţi oamenii trebuie să le mărească!
Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe.
Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu-L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l-a pătruns.
Căci El trage la El picăturile de apă, le preface Ón abur şi dă ploaia, pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.
Şi cine poate pricepe ruperea norului, şi bubuitul cortului Său?
Iată, El Œşi Óntinde lumina Ón jurul Lui, şi acoperă ad‚ncimile mării.
Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, şi dă belşug de hrană.
Ia fulgerul Ón m‚nă, şi-l aruncă asupra potrivnicilor Lui.
Dă de veste că e de faţă printr-un bubuit, şi p‚nă şi turmele Œi simt apropierea.