Iov a luat cuv‚ntul şi a zis: ÑOh! de ar fi cu putinţă să mi se c‚ntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile Ón cumpănă, ar fi mai grele dec‚t nisipul mării: de aceea Ómi merg cuvintele p‚nă la nebunie!

Căci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori Ón mine!

Zbiară măgarul sălbatic c‚nd are verdeaţă? Mugeşte boul c‚nd are de m‚ncare?

Poţi m‚nca ce-i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?

Orice lucru de care aş vrea să nu m-ating, acela-i hrana mea, fie c‚t de greţoasă ea!

O, de mi s-ar asculta dorinţa, şi de mi-ar Ómplini Dumnezeu nădejdea!

De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, Óntindă-Şi m‚na şi să mă prăpădească!

Œmi va răm‚ne măcar această m‚ng‚iere, această bucurie Ón durerile cu care mă copleşeşte: că niciodată n-am călcat poruncile Celui Sf‚nt.

La ce să mai nădăjduiesc c‚nd nu mai pot? La ce să mai aştept, c‚nd sf‚rşitul se ştie?

Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?

Nu sunt eu lipsit de ajutor, şi n-a fugit m‚ntuirea de mine?

Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atotputernic.

Fraţii mei s-au arătat Ónşelători ca un p‚r‚u, ca albia p‚raielor care trec.

Un sloi le tulbură cursul, zăpada se Óngrămădeşte pe ele; vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.

Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă Ón pustie, şi pier.

Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sunt plini de nădejde c‚nd le văd.

Dar răm‚n Ónşelaţi Ón nădejdea lor, răm‚n uimiţi c‚nd ajung la ele.

Aşa sunteţi şi voi acum pentru mine. Voi Ómi vedeţi necazul, şi vă Óngroziţi!

V-am zis eu oare: ,Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine, scăpaţi-mă din m‚na vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din m‚na celor răi?í Œnvăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să Ónţeleg Ón ce am păcătuit.

O c‚t de Ónduplecătoare sunt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?

Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi dec‚t v‚nt Ón cuvintele unui deznădăjduit?

Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.

Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi Ón faţă!

Œntoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; Óntoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sunt nevinovat!

Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?