Iosua, fiul lui Nun, a trimis Ón ascuns din Sitim doi oameni, ca iscoade, zic‚ndu-le: ÑDuceţi-vă de cercetaţi ţara, şi mai ales Ierihonul.î Cei doi oameni au plecat, şi au ajuns Ón casa unei curve, care se chema Rahav, şi s-au culcat acolo.

S-a dat de ştire Ómpăratului din Ierihon, şi i-au spus: ÑIată că nişte oameni dintre copiii lui Israel au venit aici, astă noapte, ca să iscodească ţara.î Œmpăratul Ierihonului a trimis la Rahav să-i spună: ÑScoate afară pe bărbaţii care au venit la tine, şi care au intrat Ón casa ta; căci au venit să iscodească ţara.î Femeia a luat pe cei doi bărbaţi, şi i-a ascuns; şi a zis: ÑEste adevărat că bărbaţii aceştia au venit la mine, dar nu ştiam de unde sunt; şi, fiindcă poarta a trebuit să se Ónchidă noaptea, bărbaţii aceştia au ieşit afară; nu ştiu unde s-au dus: grăbiţi-vă de-i urmăriţi, şi-i veţi ajunge.î Ea Ói suise pe acoperiş, şi-i ascunsese sub nişte mănunchiuri de in, pe care-l Óntinsese pe acoperiş.

Oamenii aceia i-au urmărit pe drumul care duce la vadul Iordanului, şi după ce au ieşit ei, s-a Ónchis poarta.

Œnainte de a se culca iscoadele, Rahav s-a suit la ei pe acoperiş, şi le-a zis: ÑŞtiu că Domnul v-a dat ţara aceasta, căci ne-a apucat groaza de voi, şi toţi locuitorii ţării tremură Ónaintea voastră.

Fiindcă am auzit cum, la ieşirea voastră din Egipt, Domnul a secat Ónaintea voastră apele mării Roşii, şi am auzit ce aţi făcut celor doi Ómpăraţi ai Amoriţilor dincolo de Iordan, lui Sihon şi Og, pe care i-aţi nimicit cu desăv‚rşire.

De c‚nd am auzit lucrul acesta, ni s-a tăiat inima, şi toţi ne-am pierdut nădejdea Ónaintea voastră; căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus Ón ceruri şi jos pe păm‚nt.

Şi acum, vă rog, juraţi-mi pe Domnul că veţi avea faţă de casa tatălui meu aceeaşi bunăvoinţă pe care am avut-o eu faţă de voi. Daţi-mi un semn de Óncredinţare că veţi lăsa cu viaţă pe tatăl meu, pe mama mea, pe fraţii mei, pe surorile mele, şi pe toţi ai lor, şi că ne veţi scăpa de la moarte.î Bărbaţii aceia i-au răspuns: ÑSuntem gata să murim pentru voi, dacă nu ne daţi pe faţă; şi c‚nd Domnul ne va da ţara aceasta, ne vom purta cu tine cu bunăvoinţă şi credincioşie.î Ea i-a pogor‚t cu o funie pe fereastră, căci casa Ón care locuia era l‚ngă zidul cetăţii.

Şi le-a zis: ÑDuceţi-vă spre munte, ca să nu vă Ónt‚lnească cei ce vă urmăresc; ascundeţi-vă acolo trei zile, p‚nă se vor Óntoarce; după aceea, să vă vedeţi de drum.î Bărbaţii aceia i-au zis: ÑIată cum vom fi dezlegaţi de jurăm‚ntul pe care ne-ai pus să-l facem.

La intrarea noastră Ón ţară, leagă funia aceasta de fir cărămiziu la fereastra prin care ne-ai pogor‚t, şi str‚nge la tine Ón casă pe tatăl tău, pe mama ta, pe fraţii tăi, şi pe toată familia tatălui tău.

Dacă vreunul din ei va ieşi pe poarta casei tale, ca să meargă afară pe uliţă, s‚ngele lui va cădea asupra capului lui, şi noi vom fi nevinovaţi: dar dacă va pune cineva m‚na pe vreunul din cei ce vor fi cu tine Ón casă, s‚ngele lui va cădea asupra capului nostru.

Şi dacă ne vei da pe faţă, vom fi dezlegaţi de jurăm‚ntul pe care ne-ai pus să-l facem.î Ea a răspuns: ÑFie după cuvintele voastre.î Şi-a luat rămas bun de la ei, şi ei au plecat. Ea a legat funia cărămizie la fereastră.

Ei au plecat, şi au ajuns la munte, unde au rămas trei zile, p‚nă s-au Óntors cei care-i urmăreau. Cei care-i urmăreau i-au căutat pe tot drumul, dar nu i-au găsit.

Cei doi oameni s-au Óntors, s-au pogor‚t din munte, şi au trecut Iordanul. Au venit la Iosua, fiul lui Nun, şi i-au istorisit tot ce li se Ónt‚mplase.

Ei au zis lui Iosua: ÑCu adevărat, Domnul a dat toată ţara Ón m‚inile noastre, şi toţi locuitorii ţării tremură Ónaintea noastră.î