Vai! Ón ce Óntunecime a aruncat Domnul, Ón m‚nia Lui, pe fiica Sionului. A azv‚rlit din cer pe păm‚nt podoaba lui Israel, şi nu Şi-a mai adus aminte de scaunul picioarelor Lui, Ón ziua m‚niei Lui!

Domnul a nimicit, fără milă, toate locuinţele lui Iacov. Œn urgia Lui, a dăr‚mat Óntăriturile fiicei lui Iuda, şi le-a prăvălit la păm‚nt; a făcut de ocară Ómpărăţia şi căpeteniile ei.

Œn m‚nia Lui aprinsă, a dobor‚t toată puterea lui Israel; Şi-a tras Ónapoi de la el dreapta, Ónaintea vrăjmaşului, şi a aprins Ón Iacov o văpaie de foc care mistuie toate de jur Ómprejur.

Şi-a Óncordat arcul ca un vrăjmaş, Şi-a ridicat dreapta ca un asupritor, şi a prăpădit tot ce era plăcut privirilor, Şi-a vărsat ca un foc urgia peste cortul fiicei Sionului.

Ca un vrăjmaş a ajuns Domnul, a nimicit pe Israel, i-a dăr‚mat toate palatele, i-a prăbuşit Óntăriturile, şi a umplut pe fiica lui Iuda de jale şi suspin.

I-a pustiit cortul sf‚nt ca pe o grădină, a nimicit locul adunării sale; Domnul a făcut să se uite Ón Sion sărbătorile şi Sabatul, şi, Ón m‚nia Lui năpraznică a lepădat pe Ómpărat şi pe preot.

Domnul Şi-a dispreţuit altarul, Şi-a lepădat locaşul Său cel sf‚nt. A dat Ón m‚inile vrăjmaşului zidurile palatelor Sionului; au răsunat strigătele Ón casa Domnului, ca Óntr-o zi de sărbătoare.

Şi-a pus de g‚nd Domnul să dăr‚me zidurile fiicei Sionului; a Óntins sfoara de măsurat, şi nu Şi-a tras m‚na p‚nă nu le-a nimicit. A cufundat Ón jale Óntăritura şi zidurile, care nu mai sunt, toate, dec‚t nişte dăr‚mături triste.

Porţile Ói sunt cufundate Ón păm‚nt; i-a nimicit şi rupt zăvoarele. Œmpăratul şi căpeteniile sale sunt Óntre neamuri. Lege nu mai au, Bătr‚nii fiicei Sionului şed pe păm‚nt şi tac; şi-au presărat ţăr‚nă pe cap, s-au Óncins cu saci; fecioarele Ierusalimului Óşi pleacă la păm‚nt capul.

Mi s-au stors ochii de lacrimi, Ómi fierb măruntaiele, mi se varsă ficatul pe păm‚nt, din pricina prăpădului fiicei poporului meu, din pricina copiilor şi pruncilor de ţ‚ţă leşinaţi pe uliţele cetăţii.

Ei ziceau către mamele lor: ÑUnde este p‚ine şi vin?î Şi cădeau leşinaţi ca nişte răniţi pe uliţele cetăţii, Óşi dădeau sufletul la pieptul mamelor lor.

ÑCu ce să te Ómbărbătez şi cu ce să te asemăn, fiica Ierusalimului? Cu cine să te pun alături, şi cu ce să te m‚ng‚i, fecioară, fiica Sionului? Căci rana ta este mare ca marea: cine va putea să te vindece?

Proorocii tăi ţi-au prorocit vedenii deşarte şi amăgitoare, nu ţi-au dat pe faţă nelegiuirea, ca să abată astfel robia de la tine, ci ţi-au făcut proorocii mincinoase şi Ónşelătoare.

Toţi trecătorii bat din palme asupra ta, şuieră şi dau din cap Ómpotriva fiicei Ierusalimului, şi zic: ÑAceasta este cetatea despre care se zicea că este cea mai frumoasă, şi bucuria Óntregului păm‚nt?î Toţi vrăjmaşii tăi deschid gura Ómpotriva ta, fluieră, scr‚şnesc din dinţi, şi zic: ÑAm Ónghiţit-o!î ÑDa, aceasta este ziua pe care o aşteptam, am ajuns-o şi o vedem!î Domnul a Ónfăptuit ce hotăr‚se, a Ómplinit cuv‚ntul pe care-l sorocise de multă vreme, a nimicit fără milă; a făcut din tine bucuria vrăjmaşului, a Ónălţat tăria asupritorilor tăi!

Inima lor strigă către DomnulÖ Zid al fiicei Sionului, varsă zi şi noapte şiroaie de lacrimi! Nu-ţi da nici un răgaz, şi ochiul tău să n-aibă odihnă!

Scoală-te şi gemi noaptea c‚nd Óncep străjile! Varsă-ţi inima ca nişte apă, Ónaintea Domnului! Ridică-ţi m‚inile spre El pentru viaţa copiilor tăi, care mor de foame la toate colţurile uliţelor!

Uită-Te, Doamne, şi priveşte: cui i-ai făcut Tu aşa? Să măn‚nce femeile rodul p‚ntecelui lor, pruncii dezmierdaţi de m‚inile lor? Să fie măcelăriţi preoţii şi proorocii Ón Locaşul cel sf‚nt al Domnului?

Copiii şi bătr‚nii stau culcaţi pe păm‚nt Ón uliţe; fecioarele şi tinerii mei au căzut ucişi de sabie; i-ai ucis, Ón ziua m‚niei Tale, şi i-ai Ónjunghiat fără milă.

Ai chemat groaza din toate părţile peste mine, ca la o zi de sărbătoare. Œn ziua m‚niei Domnului, n-a scăpat unul şi n-a rămas cu viaţă. Pe cei Óngrijiţi şi crescuţi de mine, mi i-a nimicit vrăjmaşul!î