ÑAdu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s-a Ónt‚mplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!

Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări!

Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sunt ca nişte văduve.

Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.

Prigonitorii ne urmăresc cu Ónd‚rjire, şi c‚nd obosim, nu ne dau odihnă.

Am Óntins m‚na spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de p‚ine.

Părinţii noştri, care au păcătuit, nu mai sunt, iar noi le purtăm păcatele.

Robii ne stăp‚nesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din m‚inile lor.

Ne căutăm p‚inea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia Ón pustie.

Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei.

Au necinstit pe femei Ón Sion, pe fecioare Ón cetăţile lui Iuda.

Mai marii noştri au fost sp‚nzuraţi de m‚inile lor; Bătr‚nilor nu le-a dat nici o cinste Tinerii au fost puşi să r‚şnească, şi copiii cădeau sub poverile de lemn.

Bătr‚nii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au Óncetat să mai c‚nte.

S-a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre.

A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!

Dacă ne doare inima, dacă ni s-au Óntunecat ochii, este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.

Dar Tu, Doamne, Ómpărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam Ón neam!

Pentru ce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme?

Œntoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom Óntoarce! Dă-ne iarăşi zile ca cele de odinioară!

Să ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi m‚niat Tu pe noi peste măsură de mult?