Œn vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se Ónscrie toată lumea.

Œnscrierea aceasta s-a făcut Ónt‚ia dată pe c‚nd era dregător Ón Siria Quirinius.

Toţi se duceau să se Ónscrie, fiecare Ón cetatea lui.

Iosif s-a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă Ón Iudea, Ón cetatea lui David, numită Betleem, ñ pentru că era din casa şi din seminţia lui David, ñ să se Ónscrie Ómpreună cu Maria, logodnica lui, care era Ónsărcinată.

Pe c‚nd erau ei acolo, s-a Ómplinit vremea c‚nd trebuia să nască Maria.

Şi a născut pe Fiul ei cel Ónt‚i născut, L-a Ónfăşat Ón scutece şi L-a culcat Óntr-o iesle, pentru că Ón casa de poposire nu era loc pentru ei.

Œn ţinutul acela erau nişte păstori, care stăteau afară Ón c‚mp, şi făceau de strajă noaptea Ómprejurul turmei lor.

Şi iată că un Ónger al Domnului s-a Ónfăţişat Ónaintea lor, şi slava Domnului a strălucit Ómprejurul lor. Ei s-au Ónfricoşat foarte tare.

Dar Óngerul le-a zis: ÑNu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi Ón cetatea lui David, vi s-a născut un M‚ntuitor, care este Hristos, Domnul.

Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc Ónfăşat Ón scutece şi culcat Óntr-o iesle.î Şi deodată, Ómpreună cu Óngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăud‚nd pe Dumnezeu, şi zic‚nd: ÑSlavă lui Dumnezeu Ón locurile prea Ónalte, şi pace pe păm‚nt Óntre oamenii plăcuţi Lui.î După ce au plecat Óngerii de la ei, ca să se Óntoarcă Ón cer, păstorii au zis unii către alţii: ÑHaidem să mergem p‚nă la Betleem, şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.î S-au dus Ón grabă, şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pruncul culcat Ón iesle.

După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc.

Toţi cei ce i-au auzit, s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii.

Maria păstra toate cuvintele acelea, şi se g‚ndea la ele Ón inima ei.

Şi păstorii s-au Óntors, slăvind şi lăud‚nd pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră, şi care erau Óntocmai cum li se spusese.

C‚nd a venit ziua a opta, Ón care trebuia tăiat Ómprejur pruncul, I-au pus numele ISUS, nume, care fusese spus de Ónger Ónainte ca să fi fost El zămislit Ón p‚ntece.

Şi, c‚nd s-au Ómplinit zilele pentru curăţirea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L Ónfăţişeze Ónaintea Domnului, ñ după cum este scris Ón Legea Domnului: ÑOrice Ónt‚i născut de partea bărbătească va fi Ónchinat Domnuluiî, şi ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit Ón Legea Domnului.

Şi iată că Ón Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sf‚ntă, şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta m‚ng‚ierea lui Israel, şi Duhul Sf‚nt era peste el.

Duhul Sf‚nt Ól Ónştiinţase că nu va muri Ónainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.

El a venit Ón Templu, m‚nat de Duhul. Şi, c‚nd au adus părinţii Ónăuntru pe Pruncul Isus, ca să Ómplinească cu privire la El ce poruncea Legea, Simeon L-a luat Ón braţe, a binecuv‚ntat pe Dumnezeu, şi a zis: ÑAcum, slobozeşte Ón pace pe robul Tău, Stăp‚ne, după cuv‚ntul Tău.

Căci au văzut ochii mei m‚ntuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie, Ónaintea tuturor popoarelor, lumina care să lumineze neamurile, şi slava poporului Tău Israel.î Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El.

Simeon i-a binecuv‚ntat, şi a zis Mariei, mama Lui: ÑIată, Copilul acesta este r‚nduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora Ón Israel, şi să fie un semn, care va st‚rni Ómpotrivire.

Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere g‚ndurile multor inimi.î Mai era acolo şi o proorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte Ónaintată Ón v‚rstă, şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei.

Rămasă văduvă, şi fiind Ón v‚rstă de optzeci şi patru ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni.

A venit şi ea Ón acelaşi ceas, şi a Ónceput să laude pe Dumnezeu, şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau m‚ntuirea Ierusalimului.

După ce au Ómplinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s-au Óntors Ón Galilea, Ón cetatea lor Nazaret.

Iar Pruncul creştea şi se Óntărea; era plin de Ónţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El.

Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim Ón fiecare an, la praznicul Paştelor.

C‚nd a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului.

Apoi, după ce au trecut zilele praznicului, pe c‚nd se Óntorceau acasă, băiatul Isus a rămas Ón Ierusalim. Părinţii Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta.

Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie, şi au mers cale de o zi, şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor.

Dar nu L-au găsit, şi s-au Óntors la Ierusalim să-L caute.

După trei zile, L-au găsit Ón Templu, şez‚nd Ón mijlocul Ónvăţătorilor, ascult‚ndu-i şi pun‚ndu-le Óntrebări.

Toţi care-L auzeau, răm‚neau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui.

C‚nd L-au văzut părinţii Lui, au rămas Ónmărmuriţi; şi mama Lui I-a zis: ÑFiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu Óngrijorare.î El le-a zis: ÑDe ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu Ón casa Tatălui Meu?î Dar ei n-au Ónţeles spusele Lui.

Apoi S-a pogor‚t Ómpreună cu ei, a venit la Nazaret, şi le era supus. Mama Sa păstra toate cuvintele acestea Ón inima ei.

Şi Isus creştea Ón Ónţelepciune, Ón statură, şi era tot mai plăcut Ónaintea lui Dumnezeu şi Ónaintea oamenilor.