S-au sculat toţi, şi au dus pe Isus Ónaintea lui Pilat.

Şi au Ónceput să-L p‚rască, şi să zică: ÑPe omul acesta l-am găsit aţ‚ţ‚nd neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir Cezarului, şi zic‚nd că el este Hristosul, Œmpăratul.î Pilat L-a Óntrebat: ÑEşti Tu Œmpăratul Iudeilor?î ÑDaî, i-a răspuns Isus, Ñsunt.î Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi noroadelor: ÑEu nu găsesc nici o vină Ón omul acesta.î Dar ei stăruiau şi mai mult, şi ziceau: ÑŒntăr‚tă norodul, şi Ónvaţă pe oameni prin toată Iudea, din Galilea, unde a Ónceput, p‚nă aici.î C‚nd a auzit Pilat de Galilea, a Óntrebat dacă omul acesta este Galilean.

Şi c‚nd a aflat că este de sub stăp‚nirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el Ón Ierusalim Ón zilele acelea.

Irod, c‚nd a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult; căci de mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El; şi nădăjduia să-L vadă făc‚nd vreo minune.

I-a pus multe Óntrebări; dar Isus nu i-a răspuns nimic.

Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo, şi-L p‚rau cu Ónfierb‚ntare.

Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ; şi, după ce şi-a bătut joc de El, şi L-a Ómbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis Ónapoi la Pilat.

Œn ziua aceea, Irod şi Pilat s-au Ómprietenit unul cu altul, căci erau Ónvrăjbiţi Óntre ei mai Ónainte.

Pilat a str‚ns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntaşi şi pe norod, şi le-a zis: ÑMi-aţi adus Ónainte pe omul acesta ca pe unul care aţ‚ţă norodul la răscoală. Şi iată că, după ce l-am cercetat cu de-amănuntul, Ónaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de nici unul din lucrurile de care-l p‚r‚ţi.

Nici Irod nu i-a găsit nici o vină, căci ni l-a trimis Ónapoi; şi iată că omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte.

Eu deci, după ce voi pune să-l bată, Ói voi da drumul.î La fiecare praznic al Paştelor, Pilat trebuia să le slobozească un Óntemniţat.

Ei au strigat cu toţii Óntr-un glas: ÑLa moarte cu omul acesta, şi slobozeşte-ne pe Baraba!î Baraba fusese aruncat Ón temniţă pentru o răscoală, care avusese loc Ón cetate, şi pentru un omor.

Pilat le-a vorbit din nou, cu g‚nd să dea drumul lui Isus.

Dar ei au strigat: ÑRăstigneşte-L, răstigneşte-L!î Pilat le-a zis pentru a treia oară: ÑDar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nici o vină de moarte Ón El. Aşa că, după ce voi pune să-L bată, Œi voi da drumul.î Dar ei strigau Ón gura mare, şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit.

Pilat a hotăr‚t să li se Ómplinească cererea.

Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat Ón temniţă pentru răscoală şi omor, şi pe care-l cereau ei; iar pe Isus L-a dat Ón m‚inile lor, ca să-şi facă voia cu El.

Pe c‚nd Œl duceau să-L răstignească, au pus m‚na pe un anume Simon din Cirena, care se Óntorcea de la c‚mp; şi i-au pus crucea Ón spinare, ca s-o ducă după Isus.

Œn urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei, care se boceau, Óşi băteau pieptul, şi se t‚nguiau după El.

Isus S-a Óntors spre ele, şi a zis: ÑFiice ale Ierusalimului, nu Mă pl‚ngeţi pe Mine; ci pl‚ngeţi-vă pe voi Ónşivă şi pe copiii voştri.

Căci iată vor veni zile, c‚nd se va zice: ,Ferice de cele sterpe, ferice de p‚ntecele care n-au născut, şi de ţ‚ţele care n-au alăptat!í Atunci vor Óncepe să zică munţilor: ,Cădeţi peste noi!í Şi dealurilor: ,Acoperiţi-ne!í Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?î Œmpreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele, care trebuiau omor‚ţi Ómpreună cu Isus.

C‚nd au ajuns la locul, numit ÑCăpăţ‚naî, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la st‚nga.

Isus zicea: ÑTată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!î Ei şi-au Ómpărţit hainele Lui Óntre ei, trăg‚nd la sorţi.

Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii Óşi băteau joc de Isus, şi ziceau: ÑPe alţii i-a m‚ntuit; să Se m‚ntuiască pe Sine Ónsuşi, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.î Ostaşii de asemenea Óşi băteau joc de El; se apropiau, Œi dădeau oţet, şi-I ziceau: ÑDacă eşti Tu Œmpăratul Iudeilor, m‚ntuieşte-Te pe Tine Ónsuţi!î Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreieşti: ÑAcesta este Œmpăratul Iudeilor.î Unul din t‚lharii răstigniţi Œl batjocorea, şi zicea: ÑNu eşti Tu Hristosul? M‚ntuieşte-Te pe Tine Ónsuţi, şi m‚ntuieşte-ne şi pe noi!î Dar celălalt l-a Ónfruntat, şi i-a zis: ÑNu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi os‚ndă?

Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n-a făcut nici un rău.î Şi a zis lui Isus: ÑDoamne, adu-Ţi aminte de mine, c‚nd vei veni Ón Œmpărăţia Ta!î Isus a răspuns: ÑAdevărat Óţi spun că astăzi vei fi cu Mine Ón rai.î Era cam pe la ceasul al şaselea. Şi s-a făcut Óntuneric peste toată ţara, p‚nă la ceasul al nouălea.

Soarele s-a Óntunecat, şi perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc.

Isus a strigat cu glas tare: ÑTată, Ón m‚inile Tale Œmi Óncredinţez duhul!î Şi c‚nd a zis aceste vorbe Şi-a dat duhul.

Sutaşul, c‚nd a văzut ce se Ónt‚mplase, a slăvit pe Dumnezeu, şi a zis: ÑCu adevărat, omul acesta era neprihănit!î Şi tot norodul, care venise la priveliştea aceea, c‚nd a văzut cele Ónt‚mplate, s-a Óntors, băt‚ndu-se Ón piept.

Toţi cunoscuţii lui Isus şi femeile, care-L Ónsoţiseră din Galilea, stăteau departe, şi se uitau la cele ce se petreceau.

Era un sfetnic al Soborului, numit Iosif, om bun şi evlavios, care nu luase parte la sfatul şi hotăr‚rea celorlalţi. El era din Arimatea, o cetate a Iudeilor, şi aştepta şi el Œmpărăţia lui Dumnezeu.

Omul acesta s-a dus la Pilat, şi a cerut trupul lui Isus.

L-a dat jos de pe cruce, L-a Ónfăşurat Óntr-o p‚nză de in, şi L-a pus Óntr-un morm‚nt nou, săpat Ón piatră, Ón care nu mai fusese pus nimeni.

Era ziua Pregătirii, şi Óncepea ziua Sabatului.

Femeile, care veniseră cu Isus din Galilea, au Ónsoţit pe Iosif; au văzut morm‚ntul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus Ón el, s-au Óntors, şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, Ón ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.