Œn ziua Ónt‚i a săptăm‚nii, femeile acestea, şi altele Ómpreună cu ele, au venit la morm‚nt dis-de-dimineaţă, şi au adus miresmele, pe care le pregătiseră.

Au găsit piatra răsturnată de pe morm‚nt, au intrat Ónăuntru, şi n-au găsit trupul Domnului Isus.

Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi, Ómbrăcaţi Ón haine strălucitoare.

Œngrozite, femeile şi-au plecat feţele la păm‚nt. Dar ei le-au zis: ÑPentru ce căutaţi Óntre cei morţi pe Cel ce este viu?

Nu este aici, ci a Ónviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe c‚nd era Óncă Ón Galilea, c‚nd zicea că Fiul omului trebuie să fie dat Ón m‚inile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să Ónvie.î Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus.

La Óntoarcerea lor de la morm‚nt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.

Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor, erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte, care erau Ómpreună cu ele.

Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme, şi nu le credeau.

Dar Petru s-a sculat, şi a dat fuga la morm‚nt. S-a plecat, şi s-a uitat Ónăuntru, dar n-a văzut dec‚t f‚şiile de p‚nză, care stăteau pe păm‚nt; apoi a plecat acasă, mirat de cele Ónt‚mplate.

Œn aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim; şi vorbeau Óntre ei despre tot ce se Ónt‚mplase.

Pe c‚nd vorbeau ei şi se Óntrebau, Isus S-a apropiat, şi mergea pe drum Ómpreună cu ei.

Dar ochii lor erau Ómpiedicaţi să-L cunoască.

El le-a zis: ÑCe vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi Óntre voi pe drum?î Şi ei s-au oprit, uit‚ndu-se trişti.

Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: ÑTu eşti singurul străin aici Ón Ierusalim, de nu ştii ce s-a Ónt‚mplat Ón el zilele acestea?î ñ ÑCe?î le-a zis El. ñ Şi ei I-au răspuns: ÑCe s-a Ónt‚mplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic Ón fapte şi Ón cuvinte, Ónaintea lui Dumnezeu şi Ónaintea Óntregului norod.

Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie os‚ndit la moarte, şi L-au răstignit?î Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de c‚nd s-au Ónt‚mplat aceste lucruri.

Ba Óncă nişte femei de ale noastre ne-au pus Ón uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la morm‚nt, nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de Óngeri, care ziceau că El este viu.

Unii din cei ce erau cu noi, s-au dus la morm‚nt, şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.î Atunci Isus le-a zis: ÑO, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, c‚nd este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!

Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre Ón slava Sa?î Şi a Ónceput de la Moise, şi de la toţi proorocii, şi le-a t‚lcuit, Ón toate Scripturile, ce era cu privire la El.

C‚nd s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.

Dar ei au stăruit de El, şi au zis: ÑRăm‚i cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.î Şi a intrat să răm‚nă cu ei.

Pe c‚nd şedea la masă cu ei, a luat p‚inea; şi, după ce a rostit binecuv‚ntarea, a fr‚nt-o, şi le-a dat-o.

Atunci li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.

Şi au zis unul către altul: ÑNu ne ardea inima Ón noi, c‚nd ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?î S-au sculat chiar Ón ceasul acela, s-au Óntors Ón Ierusalim, şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc, şi zic‚nd: ÑA Ónviat Domnul cu adevărat, şi S-a arătat lui Simon.î Şi au istorisit ce li se Ónt‚mplase pe drum, şi cum L-au cunoscut la fr‚ngerea p‚inii.

Pe c‚nd vorbeau ei astfel, Ónsuşi Isus a stat Ón mijlocul lor, şi le-a zis: ÑPace vouă!î Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.

Dar El le-a zis: ÑPentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de g‚nduri Ón inimă?

Uitaţi-vă la m‚inile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.î (Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat m‚inile şi picioarele Sale.) Fiindcă ei, de bucurie, Óncă nu credeau, şi se mirau, El le-a zis: ÑAveţi aici ceva de m‚ncare?î I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagur de miere.

El le-a luat, şi a m‚ncat Ónaintea lor.

Apoi le-a zis: ÑIată ce vă spuneam c‚nd Óncă eram cu voi, că trebuie să se Ómplinească tot ce este scris despre Mine Ón Legea lui Moise, Ón Prooroci şi Ón Psalmi.î Atunci le-a deschis mintea, ca să Ónţeleagă Scripturile.

Şi le-a zis: ÑAşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să Ónvie a treia zi dintre cei morţi.

Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, Ón Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, Óncep‚nd din Ierusalim.

Voi sunteţi martori ai acestor lucruri.

Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar răm‚neţi Ón cetate p‚nă veţi fi Ómbrăcaţi cu putere de sus.î El i-a dus afară p‚nă spre Betania. Şi-a ridicat m‚inile, şi i-a binecuv‚ntat.

Pe c‚nd Ói binecuv‚nta, S-a despărţit de ei, şi a fost Ónălţat la cer.

După ce I s-au Ónchinat, ei s-au Óntors Ón Ierusalim cu o mare bucurie.

Şi tot timpul stăteau Ón Templu, şi lăudau şi binecuv‚ntau pe Dumnezeu. Amin.