Pe c‚nd Se afla l‚ngă lacul Ghenezaret şi Œl Ómbulzea norodul ca să audă Cuv‚ntul lui Dumnezeu, Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejele.

S-a suit Óntr-una din aceste corăbii, care era a lui Simon: şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi a şezut jos, şi Ónvăţa pe noroade din corabie.

C‚nd a Óncetat să vorbească, a zis lui Simon: ÑDepărtează-o la ad‚nc, şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.î Drept răspuns, Simon I-a zis: ÑŒnvăţătorule, toată noaptea ne-am trudit, şi n-am prins nimic; dar, la cuv‚ntul Tău, voi arunca mrejele!î După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că Óncepeau să li se rupă mrejele.

Au făcut semn tovarăşilor lor, care erau Ón cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit şi au umplut am‚ndouă corăbiile, aşa că au Ónceput să se afunde corăbiile.

C‚nd a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus, şi I-a zis: ÑDoamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.î Fiindcă Ól apucase spaima, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, din pricina pescuirii, pe care o făcuseră.

Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci Isus a zis lui Simon: ÑNu te teme; de acum Óncolo vei fi pescar de oameni.î Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul, şi au mers după El.

Isus era Óntr-una din cetăţi. Şi iată că un om plin de lepră, cum L-a văzut, s-a aruncat cu faţa la păm‚nt, L-a rugat, şi I-a zis: ÑDoamne dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.î Isus a Óntins m‚na, S-a atins de el, şi i-a zis: ÑDa, voiesc, fii curăţit!î Œndată, l-a lăsat lepra.

Apoi i-a poruncit să nu spună nimănui. ÑCi du-teî, i-a zis El, Ñde te arată preotului, şi adu pentru curăţirea ta ce a r‚nduit Moise, ca mărturie pentru ei.î Se răsp‚ndea tot mai mult vestea despre El, şi oamenii se str‚ngeau cu grămada, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor.

Iar El se ducea Ón locuri pustii, şi Se ruga.

Œntr-una din zile, Isus Ónvăţa pe noroade. Nişte Farisei şi Ónvăţători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece.

Şi iată că nişte oameni purtau Óntr-un pat pe un slăbănog, şi căutau să-l ducă Ónăuntru, ca să-l pună Ónaintea Lui.

Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă Ónăuntru, din pricina norodului, s-au suit pe acoperişul casei, şi l-au cobor‚t cu patul printre cărămizi, Ón mijlocul adunării, Ónaintea lui Isus.

C‚nd le-a văzut credinţa, Isus a zis: ÑOmule, păcatele Óţi sunt iertate!î Cărturarii şi Fariseii au Ónceput să c‚rtească, şi să zică Ón ei Ónşişi: ÑCine este acesta, de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele dec‚t singur Dumnezeu?î Isus, care le-a cunoscut g‚ndurile, a luat cuv‚ntul şi le-a zis: ÑPentru ce c‚rtiţi Ón inimile voastre?

Ce este mai lesne: a zice: ,Păcatele Óţi sunt iertateí, sau a zice: ,Scoală-te, şi umblă?í Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe păm‚nt să ierte păcatele: ñ ,Ţie Óţi poruncescí, a zis El slăbănogului, ,scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasăî Şi numaidec‚t, slăbănogul s-a sculat, Ón faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s-a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu.

Toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică, ziceau: ÑAzi am văzut lucruri nemaipomenite.î După aceea Isus a ieşit afară, şi a văzut pe un vameş, numit Levi, şez‚nd la vamă. Şi i-a zis: ÑVino după Mine!î Vameşul a lăsat totul, s-a sculat, şi a mers după El.

Levi I-a făcut un ospăţ mare la el Ón casă; şi o mulţime de vameşi şi de alţi oaspeţi şedeau la masă cu ei.

Fariseii şi cărturarii c‚rteau şi ziceau ucenicilor Lui: ÑPentru ce m‚ncaţi şi beţi Ómpreună cu vameşii şi cu păcătoşii?

Isus a luat cuv‚ntul şi le-a zis: ÑNu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi.

N-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi ci pe cei păcătoşi.î Ei I-au zis: ÑUcenicii lui Ioan, ca şi ai Fariseilor, postesc des, şi fac rugăciuni, pe c‚nd ai Tăi măn‚ncă şi beau.î El le-a răspuns: ÑOare puteţi face pe nuntaşi să postească Ón timpul c‚nd mirele este cu ei?

Vor veni zile c‚nd va fi luat mirele de la ei; atunci vor posti Ón acele zile.î Le-a spus şi o pildă: ÑNimeni nu rupe dintr-o haină nouă un petic, ca să-l pună la o haină veche; altminteri, rupe şi haina cea nouă, şi nici peticul luat de la ea, nu se potriveşte la cea veche.

Şi nimeni nu pune vin nou Ón burdufuri vechi; altminteri, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, şi burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou trebuie pus Ón burdufuri noi, şi am‚ndouă se păstrează.

Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voieşte vin nou, căci zice: ,Este mai bun cel vechiî