După ce a sf‚rşit de rostit toate aceste cuv‚ntări Ónaintea norodului, care-L asculta, Isus a intrat Ón Capernaum.

Un sutaş avea un rob la care ţinea foarte mult, şi care era bolnav pe moarte.

Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutaşul a trimis la El pe nişte bătr‚ni ai Iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui.

Aceştia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul, şi au zis: ÑFace să-i faci acest bine; căci iubeşte neamul nostru, şi el ne-a zidit sinagoga.î Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casă, c‚nd sutaşul a trimis la El pe nişte prieteni să-I spună: ÑDoamne, nu Te mai osteni at‚ta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperăm‚ntul meu.

De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu Ónsumi la Tine. Ci, zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit.

Căci şi eu, care sunt sub stăp‚nirea altuia, am sub mine ostaşi. Şi zic unuia: ,Du-te!í şi se duce; altuia: ,Vino!í şi vine; şi robului meu: ,Fă cutare lucru!í şi-l face.î C‚nd a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaş, S-a Óntors spre norodul, care mergea după El, şi a zis: ÑVă spun că nici chiar Ón Israel n-am găsit o credinţă at‚t de mare.î C‚nd s-au Óntors acasă, trimişii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.

Œn ziua următoare, Isus Se ducea Óntr-o cetate numită Nain. Œmpreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult.

C‚nd S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate.

Domnul, c‚nd a văzut-o, I s-a făcut milă de ea, şi i-a zis: ÑNu pl‚nge!î Apoi S-a apropiat, şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau, s-au oprit. El a zis: ÑTinerelule, scoală-te, Óţi spun!î Mortul a şezut Ón capul oaselor, şi a Ónceput să vorbească. Isus l-a dat Ónapoi maicii lui.

Toţi au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: ÑUn mare prooroc s-a ridicat Óntre noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.î Vestea aceasta despre Isus s-a răsp‚ndit Ón toată Iudea şi prin toate Ómprejurimile.

Ucenicii lui Ioan au dat de ştire Ónvăţătorului lor despre toate aceste lucruri.

Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi, şi i-a trimis la Isus să-L Óntrebe: ÑTu eşti Acela care are să vină, sau să aşteptăm pe altul?î Aceştia, c‚nd s-au Ónfăţişat Ónaintea lui Isus, I-au zis: ÑIoan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te Óntrebăm: ,Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?î Chiar Ón clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri, de duhuri rele, şi multor orbi le-a dăruit vederea.

Şi, drept răspuns, le-a zis: ÑDuceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii Ónvie, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.

Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.î După ce au plecat trimişii lui Ioan, Isus a Ónceput să spună noroadelor despre Ioan: ÑCe aţi ieşit să vedeţi Ón pustie? O trestie clătinată de v‚nt?

Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om Ómbrăcat Ón haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi şi cei ce trăiesc Ón desfătări, sunt Ón casele Ómpăraţilor.

Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un prooroc? Da, vă spun, şi mai mult dec‚t un prooroc.

El este acela despre care este scris: ,Iată, trimit pe solul Meu Ónaintea Feţei Tale, care Œţi va pregăti calea Ónaintea Ta.í Vă spun că dintre cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare dec‚t Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic Ón Œmpărăţia lui Dumnezeu, este mai mare dec‚t el.

Şi tot norodul care l-a auzit, şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan; dar Fariseii şi Ónvăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.

Cu cine voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Şi cu cine seamănă ei?

Seamănă cu nişte copii, care stau Ón piaţa, şi strigă unii către alţii: ,V-am c‚ntat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am c‚ntat de jale, şi n-aţi pl‚ns.í Œn adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici m‚nc‚nd p‚ine, nici b‚nd vin, şi ziceţi: ,Are drac.í A venit Fiul omului, m‚nc‚nd şi b‚nd, şi ziceţi: ,Iată un om m‚ncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.í Totuşi Œnţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi copiii ei.î Un Fariseu a rugat pe Isus să măn‚nce la el. Isus a intrat Ón casa Fariseului, şi a şezut la masă.

Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă Ón casa Fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor, şi stătea Ónapoi l‚ngă picioarele lui Isus şi pl‚ngea. Apoi a Ónceput să-I stropească picioarele cu lacrimile ei, şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult, şi le ungea cu mir.

C‚nd a văzut lucrul acesta, Fariseul, care-L poftise, şi-a zis: ÑOmul acesta, dacă ar fi un prooroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă.î Isus a luat cuv‚ntul, şi i-a zis: ÑSimone, am să-ţi spun ceva.î ñ ÑSpune, Œnvăţătoruleî, I-a răspuns el. ñ ÑUn cămătar avea doi datornici: unul Ói era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cinzeci.

Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe am‚ndoi. Spune-Mi dar, care din ei Ól va iubi mai mult?î Simon I-a răspuns: ÑSocotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.î Isus i-a zis: ÑDrept ai judecat.î Apoi S-a Óntors spre femeie, şi a zis lui Simon: ÑVezi tu pe femeia aceasta? Am intrat Ón casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei, şi Mi le-a şters cu părul capului ei.

Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de c‚nd am intrat, n-a Óncetat să-Mi sărute picioarele.

Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.

De aceea Óţi spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin.î Apoi a zis femeii: ÑIertate Óţi sunt păcatele!î Cei ce şedeau cu El la masă, au Ónceput să zică Óntre ei: ÑCine este acesta de iartă chiar şi păcatele?î Dar Isus a zis femeii: ÑCredinţa ta te-a m‚ntuit; du-te Ón pace.î