Cur‚nd după aceea, Isus umbla din cetate Ón cetate şi din sat Ón sat şi propovăduia şi vestea Evanghelia Œmpărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El; şi mai erau şi nişte femei, care fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boli; Maria, zisă Magdalena, din care ieşiseră şapte draci, Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana, şi multe altele, care-L ajutau cu ce aveau.

C‚nd s-a str‚ns o gloată mare, şi a venit la El norod din felurite cetăţi, Isus a spus pilda aceasta: ÑSemănătorul a ieşit să-şi semene săm‚nţa. Pe c‚nd semăna el, o parte din săm‚nţă a căzut l‚ngă drum: a fost călcată Ón picioare, şi au m‚ncat-o păsările cerului.

O altă parte a căzut pe st‚ncă; şi, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală.

O altă parte a căzut Ón mijlocul spinilor: spinii au crescut Ómpreună cu ea şi au Ónecat-o.

O altă parte a căzut pe păm‚nt bun, şi a crescut, şi a făcut rod Ónsutit.î După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: ÑCine are urechi de auzit, să audă.î Ucenicii Lui L-au Óntrebat ce Ónţeles are pilda aceasta.

El le-a răspuns: ÑVouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Œmpărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte Ón pilde, ca ,măcar că văd, să nu vadă, şi măcar că aud, să nu Ónţeleagă.î Iată ce Ónţeles are pilda aceasta: ÑSăm‚nţa, este Cuv‚ntul lui Dumnezeu.

Cei Ónchipuiţi Ón săm‚nţa căzută l‚ngă drum, sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuv‚ntul din inima lor, ca nu cumva să creadă, şi să fie m‚ntuiţi.

Cei Ónchipuiţi Ón săm‚nţa căzută pe st‚ncă, sunt aceia care, c‚nd aud Cuv‚ntul, Ól primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred p‚nă la o vreme, iar c‚nd vine ispita, cad.

Săm‚nţa, care a căzut Óntre spini, Ónchipuieşte pe aceia care, după ce au auzit Cuv‚ntul, Óşi văd de drum, şi-l lasă să fie Ónăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia, şi n-aduc rod care să ajungă la coacere.

Săm‚nţa, care a căzut pe păm‚nt bun, sunt aceia care, după ce au auzit Cuv‚ntul, Ól ţin Óntr-o inimă bună şi curată, şi fac rod Ón răbdare.

Nimeni, după ce a aprins o lumină, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune Óntr-un sfeşnic, pentru ca cei ce intră, să vadă lumina.

Fiindcă nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nimic tăinuit, care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină.

Luaţi seama dar la felul cum ascultaţi; căci celui ce are, i se va da; dar celui ce n-are, i se va lua şi ce i se pare că are.î Mama şi fraţii lui Isus au venit la El; dar nu puteau să-I vorbească, din pricina norodului.

Cineva I-a spus: ÑMama Ta şi fraţii Tăi stau afară, şi vor să Te vadă.î Dar El, drept răspuns, a zis: ÑMama Mea şi fraţii Mei sunt cei ce ascultă Cuv‚ntul lui Dumnezeu, şi-l Ómplinesc.î Œntr-una din zile, Isus S-a suit Óntr-o corabie Ómpreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: ÑHaidem să trecem dincolo de lac.î Şi au plecat.

Pe c‚nd v‚sleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a st‚rnit un aşa v‚rtej de v‚nt, că se umplea corabia cu apă; şi erau Ón primejdie.

Au venit la El, L-au deşteptat, şi au zis: ÑŒnvăţătorule, Œnvăţătorule, pierim.î Isus S-a sculat, a certat v‚ntul şi valurile Ónfuriate, care s-au potolit: şi s-a făcut linişte.

Apoi a zis ucenicilor Săi: ÑUnde vă este credinţa?î Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: ÑCine este acesta de porunceşte chiar şi v‚nturilor şi apei şi-L ascultă?î Au venit cu corabia Ón ţinutul Gherghesenilor, care este Ón dreptul Galileii.

C‚nd a ieşit Isus la ţărm, L-a Ónt‚mpinat un om din cetate, stăp‚nit de mai mulţi draci. De multă vreme nu se Ómbrăca Ón haină, şi nu-şi avea locuinţa Óntr-o casă, ci Ón morminte.

C‚nd a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos Ónaintea Lui, şi a zis cu glas tare: ÑCe am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Œnalt? Te rog nu mă chinui.î Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela, pe care pusese stăp‚nire de multă vreme; era păzit legat cu cătuşe la m‚ini şi cu obezi la picioare, dar rupea legăturile, şi era gonit de dracul prin pustii.

Isus l-a Óntrebat: ÑCum Óţi este numele?î ÑLegiuneî, a răspuns el; pentru că intraseră mulţi draci Ón el.

Şi dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă Ón Ad‚nc.

Acolo pe munte, era o turmă mare de porci, care păşteau. Şi dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre Ón ei. El le-a dat voie.

Dracii au ieşit din omul acela, au intrat Ón porci, şi turma s-a repezit de pe r‚pă Ón lac, şi s-a Ónecat.

Porcarii, c‚nd au văzut ce se Ónt‚mplase, au fugit şi au dat de veste Ón cetate şi prin sate.

Oamenii au ieşit să vadă cele Ónt‚mplate. Au venit la Isus, şi au găsit pe omul din care ieşiseră dracii, şez‚nd la picioarele lui Isus, Ómbrăcat, şi Ón toate minţile; şi i-a apucat frica.

Cei ce văzuseră cele petrecute, le-au povestit cum fusese vindecat cel stăp‚nit de draci.

Tot norodul din ţinutul Gherghesenilor a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că Ói apucase o mare frică. Isus S-a suit Óntr-o corabie, şi S-a Óntors.

Omul din care ieşiseră dracii, Œl ruga să-i dea voie să răm‚nă cu El. Dar Isus l-a trimis acasă, şi i-a zis: ÑŒntoarce-te acasă, şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu.î El a plecat, şi a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.

La Óntoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi Œl aşteptau.

Şi iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaş al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus, şi L-a rugat să vină p‚nă la el acasă; pentru că avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era Ómbulzit de noroade.

Şi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de s‚nge; ea Óşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul.

Ea s-a apropiat pe dinapoi, şi s-a atins de poala hainei lui Isus. Œndată, scurgerea de s‚nge s-a oprit.

Şi Isus a zis: ÑCine s-a atins de Mine?î Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi cei ce erau cu El, au zis: ÑŒnvăţătorule, noroadele Te Ómpresoară şi Te Ómbulzesc, şi mai Óntrebi: ,Cine s-a atins de Mine?î Dar Isus a răspuns: ÑS-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.î Femeia, c‚nd s-a văzut dată de gol, a venit tremur‚nd, s-a aruncat jos Ónaintea Lui, şi a spus Ón faţa Óntregului norod, din ce pricină se atinsese de El, şi cum fusese vindecată numaidec‚t.

Isus i-a zis: ÑŒndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a m‚ntuit, du-te Ón pace.î Pe c‚nd vorbea El Óncă, vine unul din casa fruntaşului sinagogii, şi-i spune: ÑFiica ta a murit, nu mai supăra pe Œnvăţătorul.î Dar Isus, c‚nd a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii: ÑNu te teme; crede numai, şi va fi tămăduită.î C‚nd a ajuns la casa fruntaşului, n-a lăsat pe nici unul să intre Ómpreună cu El, dec‚t pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi mama fetei.

Toţi pl‚ngeau şi o boceau. Atunci Isus a zis: ÑNu pl‚ngeţi; fetiţa n-a murit, ci doarme.î Ei Óşi băteau joc de El, căci ştiau că murise.

Dar El, după ce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de m‚nă, şi a strigat cu glas tare: ÑFetiţo, scoală-te!î Şi duhul ei s-a Óntors Ón ea, iar fata s-a sculat numaidec‚t. Isus a poruncit să-i dea să măn‚nce.

Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui cele Ónt‚mplate.