,,Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci Ón veac ţine Óndurarea Lui!`` Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul, pe cari i -a izbăvit El din mÓna vrăjmaşului, şi pe cari i -a strÓns din toate ţările: dela răsărit şi dela apus, dela miazănoapte şi dela mare.

Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate, şi nu găseau nicio cetate, unde să poată locui.

Sufereau de foame şi de sete; le tÓnjea sufletul Ón ei.

Atunci, Ón strÓmtorarea lor au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor; i -a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă Óntr'o cetate de locuit.

O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

Căci el a potolit setea sufletului Ónsetat, şi a umplut de bunătăţi sufletul flămÓnd.

Cei ce şedeau Ón Óntunerec şi umbra morţii, trăiau legaţi Ón ticăloşie şi Ón fiare, pentrucă se răsvrătiseră Ómpotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentrucă nesocotiseră sfatul Celui Prea Œnalt.

El le -a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i -a ajutat.

Atunci, Ón strÓmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor.

I -a scos din Óntunerec şi din umbra morţii, şi le -a rupt legăturile.

O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

Căci El a sfărÓmat porţi de aramă, şi a rupt zăvoare de fier.

Nebunii, prin purtarea lor vinovată, şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi.

Sufletul lor se desgustase de orice hrană, şi erau lÓngă porţile morţii.

Atunci, Ón strÓmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor; a trimes cuvÓntul Său şi i -a tămăduit, şi i -a scăpat de groapă.

O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentu minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

Să -I aducă jertfe de mulţămiri, şi să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.

Ceice se pogorÓseră pe mare Ón corăbii, şi făceau negoţ pe apele cele mari, aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui Ón mijlocul adÓncului.

El a zis, şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării.

Se suiau spre ceruri, se pogorau Ón adÓnc; sufletul le era perdut Ón faţa primejdiei.

Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat, şi zădarnică le era toată iscusinţa.

Atunci, Ón strÓmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor.

A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s'au potolit.

Ei s'au bucurat că valurile s'au liniştit, şi Domnul i -a dus Ón limanul dorit.

O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

Să -L Ónalţe Ón adunarea poporului, şi să -L laude Ón adunarea bătrÓnilor!

El preface rÓurile Ón pustiu, şi izvoare de apă Ón pămÓnt uscat, ţara roditoare Ón ţară sărată, din pricina răutăţii locuitorilor ei.

Tot El preface pustiul Ón iaz, şi pămÓntul uscat Ón izvoare de ape.

Aşează acolo pe cei flămÓnzi, şi ei Óntemeiază o cetate ca să locuiască Ón ea; ÓnsămÓnţează ogoare, sădesc vii, şi -i culeg roadele.

El Ói binecuvintează, şi se Ónmulţesc nespus, şi nu le Ómpuţinează vitele.

Dacă sÓnt Ómpuţinaţi şi apăsaţi prin asuprire, nenorocire şi suferinţă, El varsă dispreţul peste cei mari, şi -i face să pribegească prin pustiuri fără drum, dar ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş, şi Ónmulţeşte familiile ca pe nişte turme.

,,Oamenii fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură, şi orice nelegiuire Óşi Ónchide gura!`` Cine este Ónţelept, să ia seama la aceste lucruri, şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului.