(O cÓntare. Un psalm al lui David.) Gata Ómi este inima să cÓnte, Dumnezeule! Voi cÓnta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea!

Deşteptaţi-vă, alăută şi arfă! Mă voi trezi Ón zori de zi.

Te voi lăuda printre popoare, Doamne, Te voi cÓnta printre neamuri.

Căci mare este bunătatea Ta şi se Ónalţă mai pe sus de ceruri, iar credincioşia Ta pÓnă la nori.

Œnalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi fie slava Ta peste tot pămÓntul!

Pentru ca prea iubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta, şi ascultă-ne!

Dumnezeu a vorbit Ón sfinţenia Lui: ,,Voi birui, voi Ómpărţi Sihemul, voi măsura valea Sucot; al Meu este Galaadul, al Meu Manase; Efraim este Óntăritura capului Meu, şi Iuda, toiagul Meu de cÓrmuire; Moab este ligheanul Ón care Mă spăl; Œmi arunc Óncălţămintea asupra Edomului; strig de bucurie asupra ţării Filistenilor!`` Cine mă va duce Ón cetatea Óntărită? Cine mă va duce la Edom?

Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat, şi care nu vrei să mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?

Dă-ne ajutor Ón necaz, căci zădarnic este ajutorul omului.

Cu Dumnezeu vom face mari isprăvi; El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.