(Către mai marele cÓntăreţilor. Un psalm al lui David.) PÓnă cÓnd, Doamne, mă vei uita neÓncetat? PÓnă cÓnd خţi vei ascunde Faţa de mine?

PÓnă cÓnd voi avea sufletul plin de griji, şi inima plină de necazuri Ón fiecare zi? PÓnă cÓnd se va ridica vrăjmaşul meu Ómpotriva mea?

Priveşte, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei, ca să n'adorm somnul morţii, ca să nu zică vrăjmaşul meu: ,,L-am biruit!`` Şi să nu se bucure protivnicii mei, cÓnd mă clatin.

Eu am Óncredere Ón bunătătea Ta, sÓnt cu inima veselă, din pricina mÓntuirii Tale: cÓnt Domnului, căci mi -a făcut bine!