(Către mai marele cÓntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii cÓnd stau jos şi cÓnd mă scol, şi de departe Ómi pătrunzi gÓndul.

Ştii cÓnd umblu şi cÓnd mă culc, şi cunoşti toate căile mele.

Căci nu-mi ajunge cuvÓntul pe limbă, şi Tu, Doamne, Ól şi cunoşti Ón totul.

Tu mă Ónconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mÓna peste mine.

O ştiinţă atÓt de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea Ónaltă ca s'o pot prinde.

Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?

Dacă mă voi sui Ón cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca Ón locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mÓna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.

Dacă voi zice: ,,Cel puţin Óntunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!`` Iată că nici chiar Óntunerecul nu este Óntunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi Óntunerecul ca lumina.

Tu mi-ai Óntocmit rărunchii, Tu m'ai ţesut Ón pÓntecele mamei mele: Te laud că sÓnt o făptură aşa de minunată. Minunate sÓnt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

Trupul meu nu era ascuns de Tine, cÓnd am fost făcut Óntr'un loc tainic, ţesut Ón chip ciudat, ca Ón adÓncimile pămÓntului.

CÓnd nu eram decÓt un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi Ón cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rÓnduite, mai Ónainte de a fi fost vreuna din ele.

CÓt de nepătrunse mi se par gÓndurile Tale, Dumnezeule, şi cÓt de mare este numărul lor!

Dacă le număr, sÓnt mai multe decÓt boabele de nisip. CÓnd mă trezesc, sÓnt tot cu Tine.

O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sÓnge!

Ei vorbesc despre Tine Ón chip nelegiuit, Œţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!

Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scÓrbă de cei ce se ridică Ómpotriva Ta?

Da, Ói urăsc cu o ură desăvÓrşită; Ói privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.

Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Œncearcă-mă, şi cunoaşte-mi gÓndurile!

Vezi dacă sÓnt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei!