(Către mai marele cÓntăreţilor. Un psalm al lui David.) Nebunul zice Ón inima lui: ,,Nu este Dumnezeu!`` S'au stricat oamenii, fac fapte urÓte; nu este niciunul care să facă binele.

Domnul Se uită dela Ónălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere, şi care să caute pe Dumnezeu.

Dar toţi s'au rătăcit, toţi s'au dovedit nişte netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, niciunul măcar.

Şi-au pierdut mintea toţi cei ce săvÓrşesc fărădelegea, de mănÓncă pe poporul Meu, cum mănÓncă pÓnea, şi nu cheamă pe Domnul?

Ei vor tremura de spaimă, cÓnd Se va arăta Dumnezeu Ón mijlocul neamului neprihănit.

RÓdeţi voi de nădejdea celui nenorocit... dar scăparea lui este Domnul.

O! de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!...