(Un psalm al lui David.) Doamne, eu Te chem; vino degrabă la mine! Ia aminte la glasul meu, cÓnd Te chem!

Ca tămÓia să fie rugăciunea mea Ónaintea Ta, şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mÓnilor mele!

Pune, Doamne, o strajă Ónaintea gurii mele, şi păzeşte uşa buzelor mele!

Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate Ómpreună cu oamenii cari fac răul, şi să nu mănÓnc din ospeţele lor!

Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui Ómi este binevenită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu. Să nu-mi Óntorc capul dela ea: dar rugăciunea mea se va Ónalţa Óntr'una Ómpotriva răutăţii lor.

CÓnd li se vor prăvăli judecătorii dealungul stÓncilor, atunci vor asculta cuvintele mele, şi vor vedea că sÓnt plăcute.

Cum se brăzdează şi se spintecă pămÓntul, aşa ni se risipesc oasele la gura mormÓntului.

De aceea, către Tine, Doamne, Dumnezeule, Ómi Óndrept ochii, la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!

Păzeşte-mă de cursa pe care mi -o Óntind ei, şi de piedicile celor ce fac răul!

Să cadă cei răi Ón laţurile lor, Ón timp ce eu să scap!