(O cÓntare a lui David.) Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci Ón Tine mă Óncred.

Eu zic Domnului: ,,Tu eşti Domnul meu, Tu eşti singura mea fericire!`` Sfinţii, cari sÓnt Ón ţară, oamenii evlavioşi, sÓnt toată plăcerea mea.

Idolii se Ónmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n'aduc jertfele lor de sÓnge, şi nu pun numele lor pe buzele mele.

Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu, Tu Ómi Óndrepţi sorţul meu.

O moştenire plăcută mi -a căzut la sorţ, o frumoasă moşie mi -a fost dată.

Eu binecuvintez pe Domnul, care mă sfătuieşte, căci pÓnă şi noaptea Ómi dă Óndemnuri inima.

Am necurmat pe Domnul Ónaintea ochilor mei: cÓnd este El la dreapta mea, nu mă clatin.

De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte, şi trupul mi se odihneşte Ón linişte.

Căci nu vei lăsa sufletul meu Ón locuinţa morţilor, nu vei Óngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.

خmi vei arăta cărarea vieţii; Ónaintea Feţei Tale sÓnt bucurii nespuse, şi desfătări vecinice Ón dreapta Ta.