(Un psalm. O cÓntare pentru sfinţirea Casei Domnului, făcută de David.) Te Ónalţ, Doamne, căci m'ai ridicat, şi n'ai lăsat pe vrăjmaşii mei să se bucure de mine.

Doamne, Dumnezeule, eu am strigat către Tine, şi Tu m'ai vindecat.

Doamne, Tu mi-ai ridicat sufletul din locuinţa morţilor, Tu m'ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se pogoară Ón groapă.

CÓntaţi Domnului, voi cei iubiţi de El, măriţi prin laudele voastre Numele Lui cel SfÓnt!

Căci mÓnia Lui ţine numai o clipă, dar Óndurarea Lui ţine toată viaţa: seara vine plÓnsul, iar dimineaţa veselia.

CÓnd Ómi mergea bine, ziceam: ,,Nu mă voi clătina niciodată!`` Doamne, prin bunăvoinţa Ta mă aşezasei pe un munte tare... dar Ţi-ai ascuns Faţa, şi m'am turburat.

Doamne, eu am strigat către tine, şi m'am rugat Domnului, zicÓnd: ,,Ce vei cÓştiga dacă-mi verşi sÓngele, şi mă pogori Ón groapă? Poate să Te laude ţărÓna? Poate ea să vestească credincioşia Ta?

Ascultă, Doamne, ai milă de mine! Doamne, ajută-mă!`` - Şi mi-ai prefăcut tÓnguirile Ón veselie, mi-ai deslegat sacul de jale, şi m'ai Óncins cu bucurie, pentruca inima mea să-Ţi cÓnte, şi să nu stea mută. Doamne, Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!