(Un psalm al lui David. O cÓntare.) Ferice de cel cu fărădelegea iertată, şi de cel cu păcatul acoperit!

Ferice de omul, căruia nu -i ţine Ón seamă Domnul nelegiuirea, şi Ón duhul căruia nu este viclenie!

CÓtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.

Căci zi şi noapte mÓna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pămÓntul de seceta verii.

Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: ,,خmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!`` Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.

De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! Şi chiar de s'ar vărsa ape mari, pe el nu -l vor atinge de loc.

Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă Ónconjuri cu cÓntări de izbăvire.

,,Eu-zice Domnul-te voi Ónvăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s'o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea Óndreptată asupra ta.`` Nu fiţi ca un cal sau ca un catÓr fără pricepere, pe cari -i struneşti cu un frÓu şi o zăbală cu cari -i legi, ca să nu se apropie de tine. - De multe dureri are parte cel rău, dar cel ce se Óncrede Ón Domnul, este Ónconjurat cu Óndurarea Lui.

Neprihăniţilor, bucuraţi-vă Ón Domnul şi veseliţi-vă! Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană!