(Un psalm al lui David. Spre aducere aminte.) Doamne, nu mă mustra Ón mÓnia Ta, şi nu mă pedepsi Ón urgia Ta.

Căci săgeţile Tale s'au Ónfipt Ón mine, şi mÓna Ta apasă asupra mea.

N'a mai rămas nimic sănătos Ón carnea mea, din pricina mÓniei Tale; nu mai este nici o vlagă Ón oasele mele, Ón urma păcatului meu.

Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sÓnt prea grele pentru mine.

Rănile mele miroasă greu şi sÓnt pline de coptură, Ón urma nebuniei mele.

SÓnt gÓrbovit, peste măsură de istovit; toată ziua umblu plin de Óntristare.

Căci o durere arzătoare Ómi mistuie măruntaiele, şi n'a mai rămas nimic sănătos Ón carnea mea.

SÓnt fără putere, zdrobit cu desăvÓrşire; turburarea inimii mele mă face să gem.

Doamne, toate dorinţele mele sÓnt Ónaintea Ta, şi suspinurile mele nu-Ţi sÓnt ascunse.

Inima Ómi bate cu tărie, puterea mă părăseşte, şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine.

Prietenii şi cunoscuţii mei se depărtează de rana mea, şi rudele mele stau de o parte.

Ceice vor să-mi ia viaţa Óşi Óntind cursele; ceice-mi caută nenorocirea, spun răutăţi, şi toată ziua urzesc la Ónşelătorii.

Iar eu sÓnt ca un surd, n'aud; sÓnt ca un mut, care nu deschide gura.

SÓnt ca un om, care n'aude, şi Ón gura căruia nu este niciun răspuns.

Doamne, Ón Tine nădăjduiesc; Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeule!

Căci zic: ,,Nu Óngădui să se bucure vrăjmaşii mei de mine, şi să se fudulească Ómpotriva mea, cÓnd mi se clatină piciorul!`` Căci sÓnt aproape să cad, şi durerea mea este totdeauna Ónaintea mea.

خmi mărturisesc fărădelegea, mă doare de păcatul meu.

Dar vrăjmaşii mei sÓnt plini de viaţă şi plini de putere; ceice mă urăsc fără temei, sÓnt mulţi la număr.

Ei Ómi Óntorc rău pentru bine, Ómi sÓnt potrivnici, pentrucă eu urmăresc binele.

Nu mă părăsi, Doamne! Dumnezeule, nu Te depărta de mine!

Vino degrabă Ón ajutorul meu, Doamne, MÓntuirea mea!