(Către mai marele cÓntăreţilor. Un psalm al lui David.) خmi pusesem nădejdea Ón Domnul, şi El S'a plecat spre mine, mi -a ascultat strigătele.

M'a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi -a pus picioarele pe stÓncă, şi mi -a Óntărit paşii.

Mi -a pus Ón gură o cÓntare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s'au temut, şi s'au Óncrezut Ón Domnul.

Ferice de omul, care Óşi pune Óncrederea Ón Domnul, şi care nu se Óndreaptă spre cei trufaşi şi mincinoşi!

Doamne, Dumnezeule, multe sÓnt minunile şi planurile Tale pentru mine: nimeni nu se poate asemăna cu Tine. Aş vrea să le vestesc şi să le trÓmbiţez, dar numărul lor este prea mare ca să le povestesc.

Tu nu doreşti nici jertfă, nici dar de mÓncare, ci mi-ai străpuns urechile; nu ceri nici ardere de tot, nici jertfă de ispăşire.

Atunci am zis: ,,Iată-mă că vin! -Ón sulul cărţii este scris despre mine- vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este Ón fundul inimii mele.

Vestesc Óndurarea Ta, Ón adunarea cea mare; iată că nu-mi Ónchid buzele. Tu ştii lucrul acesta, Doamne!

Nu ţin Ón inima mea Óndurarea Ta, ci vestesc adevărul tău şi mÓntuirea Ta, şi nu ascund bunătatea şi credincioşia Ta Ón adunarea cea mare.

Tu, Doamne, nu-mi vei opri Óndurările tale; ci bunătatea şi credincioşia Ta mă vor păzi totdeauna.

Căci rele fără număr mă Ómpresoară, m'au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele; şi nu le mai pot suferi vederea. SÓnt mai multe decÓt perii capului meu, şi mi se moaie inima.

Izbăveşte-mă, Doamne! Vino, Doamne, degrabă Ón ajutorul meu.

Să fie ruşinaţi şi Ónfruntaţi, toţi cei ce vor să-mi ia viaţa! Să dea Ónapoi şi să roşească de ruşine ceice-mi doresc pierzarea!

Să rămÓnă Ónlemniţi de ruşinea lor, cei ce-mi zic: ,,Ha! Ha!`` Să se bucure şi să se veselească Ón Tine toţi cei ce Te caută! Ceice iubesc mÓntuirea Ta să zică fără Óncetare: ,,Mărit să fie Domnul!`` Eu sÓnt sărac şi lipsit, dar Domnul Se gÓndeşte la mine. Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu: nu zăbovi, Dumnezeule!