(Către mai marele cÓntăreţilor. Un psalm al lui David.) Ferice de cel ce Óngrijeşte de cel sărac! Căci Ón ziua nenorocirii Domnul Ól izbăveşte; Domnul Ól păzeşte şi -l ţine Ón viaţă. El este fericit pe pămÓnt, şi nu -l laşi la bunul plac al vrăjmaşilor lui.

Domnul Ól sprijineşte, cÓnd este pe patul de suferinţă: Ói uşurezi durerile Ón toate boalele lui.

Eu zic: ,,Doamne, ai milă de mine! Vindecă-mi sufletul! Căci am păcătuit Ómpotriva Ta.`` Vrăjmaşii mei zic cu răutate despre mine: ,,CÓnd va muri? CÓnd Ói va pieri numele?`` Dacă vine cineva să mă vadă, vorbeşte neadevăruri, strÓnge temeiuri ca să mă vorbească de rău; şi cÓnd pleacă, mă vorbeşte de rău pe afară.

Toţi vrăjmaşii mei şoptesc Óntre ei Ómpotriva mea, şi cred că nenorocirea mea Ómi va aduce pieirea.

,,Este atins rău de tot, -zic ei-iată -l culcat, n'are să se mai scoale!`` Chiar şi acela cu care trăiam Ón pace, Ón care Ómi puneam Óncrederea şi care mÓnca din pÓnea mea, ridică şi el călcÓiul Ómpotriva mea.

Dar Tu, Doamne, ai milă de mine şi ridică-mă, ca să le răsplătesc cum li se cuvine.

Prin aceasta voi cunoaşte că mă iubeşti, dacă nu mă va birui vrăjmaşul meu.

Tu m'ai sprijinit, din pricina neprihănirii mele, şi m'ai aşezat pe vecie Ónaintea Ta.

BinecuvÓntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din vecinicie Ón vecinicie! Amin! Amin!