(Către mai marele cÓntăreţilor. De cÓntat cu flautele. Un psalm al lui David.) Pleacă-Ţi urechea la cuvintele mele, Doamne! Ascultă suspinurile mele!

Ia aminte la strigătele mele, خmpăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine mă rog!

Doamne, auzi-mi glasul, dimineaţa! Dimineaţa eu Ómi Óndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept.

Căci Tu nu eşti un Dumnezeu căruia să -I placă răul; cel rău nu poate locui lÓngă Tine.

Nebunii nu pot să stea Ón preajma ochilor Tăi; Tu urăşti pe cei ce fac fărădelegea, şi pierzi pe cei mincinoşi; Domnul urăşte pe oamenii cari varsă sÓnge şi Ónşală.

Dar eu, prin Óndurarea Ta cea mare, pot să intru Ón casa Ta, şi să mă Ónchin cu frică Ón Templul Tău cel sfÓnt.

Doamne, călăuzeşte-mă pe calea plăcută Ţie, din pricina vrăjmaşilor mei! Netezeşte calea Ta supt paşii mei.

Căci nu este nimic adevărat Ón gura lor; inima le este plină de răutate, gÓtlejul le este un mormÓnt deschis, şi pe limbă au vorbe linguşitoare.

Loveşte -i ca pe nişte vinovaţi, Dumnezeule! Fă -i să cadă prin Ónseşi sfaturile lor. Prăbuşeşte -i Ón mijlocul păcatelor lor fără număr! Căci se răzvrătesc Ómpotriva Ta.

Atunci toţi cei ce se Óncred Ón Tine, se vor bucura, se vor veseli totdeauna, căci Tu Ói vei ocroti. Tu vei fi bucuria celorce iubesc Numele Tău.

Căci Tu binecuvintezi pe cel neprihănit, Doamne, şi -l Ónconjuri cu bunăvoinţa Ta, cum l-ai Ónconjura cu un scut.