(Către mai marele cÓntăreţilor. Se cÓntă ca ,,Porumbel din stejari depărtaţi``. O cÓntare de laudă a lui David. Făcută cÓnd l-au prins Filistenii la Gat.) Ai milă de mine, Dumnezeule! Căci nişte oameni mă hărţuiesc. Toată ziua Ómi fac război şi mă chinuiesc.

Toată ziua mă hărţuiesc protivnicii mei; sÓnt mulţi, şi se războiesc cu mine ca nişte trufaşi.

OridecÓteori mă tem, eu mă Óncred Ón Tine.

Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu CuvÓntul Lui. Mă Óncred Ón Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?

Œntr'una ei Ómi ating drepturile, şi n'au decÓt gÓnduri rele faţă de mine.

Uneltesc, pÓndesc şi Ómi urmăresc paşii, pentru că vor să-mi ia viaţa.

Ei trag nădejde să scape prin nelegiuirea lor: doboară popoarele, Dumnezeule, Ón mÓnia Ta!

Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrămile Ón burduful Tău: nu sÓnt ele scrise Ón cartea Ta?

Vrăjmaşii mei dau Ónapoi, Ón ziua cÓnd Te strig: ştiu că Dumnezeu este de partea mea.

Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu CuvÓntul Lui, da, mă voi lăuda cu Domnul, cu CuvÓntul Lui.

Mă Óncred Ón Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic: Ce pot să-mi facă nişte oameni?

Dumnezeule, trebuie să Ómplinesc juruinţele pe cari Ţi le-am făcut; Œţi voi aduce jertfe de mulţămire.

Căci mi-ai izbăvit sufletul dela moarte, mi-ai ferit picioarele de cădere, ca să umblu Ónaintea lui Dumnezeu, Ón lumina celor vii.