(Către mai marele cÓntăreţilor. ,,Nu nimici``. O cÓntare de laudă a lui David. Făcută cÓnd a fugit Ón peşteră, urmărit de Saul.) Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine! Căci Ón Tine mi se Óncrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, pÓnă vor trece nenorocirile.

Eu strig către Dumnezeu, către Cel Prea Œnalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.

El Ómi va trimete izbăvire din cer, Ón timp ce prigonitorul meu Ómi aruncă ocări. (Oprire). Da, Dumnezeu Œşi va trimete bunătatea şi credincioşia.

Sufletul meu este Óntre nişte lei: stau culcat Ón mijlocul unor oameni cari varsă flacări, Ón mijlocul unor oameni ai căror dinţi sÓnt suliţe şi săgeţi, şi a căror limbă este o sabie ascuţită.

Œnalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pămÓntul să se Óntindă slava Ta!

Ei Óntinseseră un laţ supt paşii mei; sufletul mi se Óncovoia, şi-mi săpaseră o groapă Ónainte: Dar au căzut ei Ón ea. - Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare; voi cÓnta, da, şi voi suna din instrumentele mele.

Trezeşte-te, suflete! Treziţi-vă, alăută şi arfă! Mă voi trezi Ón zori de zi.

Te voi lăuda printre popoare, Doamne! Te voi cÓnta printre neamuri.

Căci bunătatea Ta ajunge pÓnă la ceruri, şi credincioşia Ta pÓnă la nori.

Œnalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pămÓntul să se Óntindă slava Ta!