(Către mai marele cÓntăreţilor. ,,Nu nimici.`` O cÓntare de laudă a lui David. Făcută cÓnd a trimes Saul să -i Ómpresoare casa, ca să -l omoare.) Dumnezeule, scapă-mă de vrăjmaşii mei, ocroteşte-mă de protivnicii mei!

Scapă-mă de răufăcători, izbăveşte-mă de oamenii setoşi de sÓnge!

Căci iată -i că stau la pÓndă să-mi ia viaţa; nişte oameni porniţi la rău urzesc lucruri rele Ómpotriva mea, fără să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne!

Cu toată nevinovăţia mea, ei aleargă, se pregătesc: trezeşte-Te, ieşi inaintea mea, şi priveşte!

Doamne, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, scoală-Te, ca să pedepseşti toate neamurile! N'avea milă de niciunul din aceşti vÓnzători nelegiuiţi. -(Oprire).

Se Óntorc Ón fiecare seară, urlă ca nişte cÓni, şi dau ocol cetăţii.

Da, din gura lor ţÓşneşte răul, pe buzele lor sÓnt săbii; căci zic: ,,Cine aude?`` Dar Tu, Doamne, rÓzi de ei, Tu Œţi baţi joc de toate neamurile.

Oricare le-ar fi puterea, eu Ón Tine nădăjduiesc, căci Dumnezeu este scăparea mea.

Dumnezeul meu, Ón bunătatea Lui, Ómi iese Ónainte, Dumnezeu mă face să-mi văd Ómplinită dorinţa faţă de cei ce mă prigonesc.

Nu -i ucide, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu, ci fă -i să pribegească, prin puterea Ta, şi doboară -i, Doamne, Scutul nostru!

Gura lor păcătuieşte la fiecare vorbă, care le iese de pe buze: să se prindă Ón Ónsăş mÓndria lor, căci nu spun decÓt blesteme şi minciuni: Nimiceşte -i, Ón mÓnia Ta, prăpădeşte -i, ca să nu mai fie! Fă -i să ştie că Ómpărăţeşte Dumnezeu peste Iacov, pÓnă la marginile pămÓntului. - Se Óntorc Ón fiecare seară, urlă ca nişte cÓni, şi dau ocol cetăţii.

Umblă Óncoace şi Óncolo după hrană, şi petrec noaptea ne sătui.

Dar eu voi cÓnta puterea Ta; disdedimineaţă, voi lăuda bunătatea Ta. Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine, un loc de adăpost Ón ziua necazului meu.

O, Tăria mea! pe Tine Te voi lăuda, căci Dumnezeu, Dumnezeul meu cel prea bun, este turnul meu de scăpare.