(Către mai marele cÓntăreţilor. De cÓntat pe instrumente cu coarde. Pe arfa cu opt coarde. Un psalm al lui David.) Doamne, nu mă pedepsi cu mÓnia Ta, şi nu mă mustra cu urgia Ta.

Ai milă de mine, Doamne, căci mă ofilesc! Vindecă-mă, Doamne, căci Ómi tremură oasele.

Sufletul mi -i Óngrozit de tot; şi Tu, Doamne, pÓnă cÓnd vei zăbovi să Te Ónduri de mine?

خntoarce-Te, Doamne, izbăveşte-mi sufletul! MÓntuieşte-mă, pentru Óndurarea Ta!

Căci cel ce moare nu-şi mai aduce aminte de Tine; şi cine Te va lăuda Ón locuinţa morţilor?

Nu mai pot gemÓnd! خn fiecare noapte Ómi stropesc aşternutul, şi-mi scald patul Ón lacrămi.

Mi s'a supt faţa de Óntristare, şi a ÓmbătrÓnit din pricina tuturor celor ce mă prigonesc.

Depărtaţi-vă dela mine, toţi cei ce faceţi răul! Căci Domnul a auzit glasul plÓngerii mele!

Domnul Ómi ascultă cererile, şi Domnul Ómi primeşte rugăciunea!

Toţi vrăjmaşii mei vor fi acoperiţi de ruşine, şi cuprinşi de spaimă; Óntr'o clipă vor da Ónapoi, acoperiţi de ruşine.