(O cÓntare de jale a lui David. CÓntată Domnului din pricina cuvintelor Beniamitului Cuş.) Doamne, Dumnezeule, Ón Tine Ómi caut scăparea! Scapă-mă de toţi prigonitorii mei şi izbăveşte-mă, ca să nu mă sfÓşie ca un leu, care Ónghite fără să sară cineva Ón ajutor.

Doamne, Dumnezeule, dacă am făcut un astfel de rău, dacă este fărădelege pe mÓnile mele, dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia Ón pace cu mine, şi n'am izbăvit pe cel ce mă asuprea fără temei, atunci: să mă urmărească vrăjmaşul şi să m'ajungă, să-mi calce viaţa la pămÓnt, şi slava mea Ón pulbere să mi -o arunce! (Oprire).

Scoală-Te, Doamne, cu mÓnia Ta! Scoală-Te Ómpotriva urgiei protivnicilor mei, trezeşte-Te ca să-mi ajuţi, şi rÓnduieşte o judecată!

Să Te Ónconjure adunarea popoarelor, şi şezi mai sus decÓt ea, la Ónălţime!

Domnul judecă popoarele: fă-mi dreptate Doamne, după neprihănirea şi nevinovăţia mea!

Ah! pune odată capăt răutăţii celor răi, şi Óntăreşte pe cel neprihănit, Tu, care cercetezi inimile şi rărunchii, Dumnezeule drepte!

Scutul meu este Ón Dumnezeu, care mÓntuieşte pe cei cu inima curată.

Dumnezeu este un judecător drept, un Dumnezeu care Se mÓnie Ón orice vreme.

Dacă cel rău nu se Óntoarce la Dumnezeu, Dumnezeu Óşi ascute sabia, خşi Óncordează arcul, şi -l ocheşte, Óndreptă asupra lui săgeţi omorÓtoare şi -i aruncă săgeţi arzătoare!

Iată că cel rău pregăteşte răul, zămisleşte fărădelegea, şi naşte Ónşelăciunea: face o groapă, o sapă, şi tot el cade Ón groapa pe care a făcut -o.

Fărădelegea pe care a urzit -o, se Óntoarce asupra capului lui, şi silnicia pe care a făcut -o, se pogoară Ónapoi pe ţeasta capului lui.

Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui, şi voi cÓnta Numele Domnului, Numele Celui Prea خnalt.