(O cÓntare a lui Asaf.) Pentruce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna? Pentruce Te mÓnii pe turma păşunii Tale?

Adu-Ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai cÓştigat odinioară, pe care l-ai răscumpărat ca seminţie a moştenirii Tale! Adu-Ţi aminte de muntele Sionului, unde خţi aveai locuinţa; Óndreaptă-Ţi paşii spre aceste locuri pustiite fără curmare! Vrăjmaşul a pustiit totul Ón locaşul Tău cel sfÓnt.

Protivnicii Tăi au mugit Ón mijlocul Templului Tău; şi-au pus semnele lor drept semne.

Parcă erau nişte oameni, cari ridică toporul Óntr'o pădure deasă: Ón curÓnd au sfărÓmat toate podoabele săpate, cu lovituri de securi şi ciocane.

Au pus foc sfÓntului Tău locaş; au dărÓmat şi au pÓngărit locuinţa Numelui Tău.

Ei ziceau Ón inima lor: ,,Să -i prăpădim pe toţi!`` Au ars toate locurile sfinte din ţară.

Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este niciun prooroc, şi nu mai este nimeni printre noi, care să ştie pÓnă cÓnd...

PÓnă cÓnd, Dumnezeule, va batjocori asupritorul, şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău?

Pentruce خţi tragi Ónapoi mÓna şi dreapta Ta? Scoate -o din sÓn şi nimiceşte -i!

Totuş, Dumnezeu este خmpăratul meu, care din vremuri străvechi dă izbăviri Ón mijlocul acestei ţări.

Tu ai despărţit marea cu puterea Ta, ai sfărÓmat capetele balaurilor din ape; ai zdrobit capul Leviatanului, l-ai dat să -l mănince fiarele din pustie.

Ai făcut să ţÓşnească izvoare Ón pÓraie, ai uscat rÓuri, cari nu seacă.

A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea; Tu ai aşezat lumina şi soarele.

Tu ai statornicit toate hotarele pămÓntului, Tu ai rÓnduit vara şi iarna.

Adu-Ţi aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte, şi un popor nechibzuit huleşte Numele Tău!

Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale, şi nu uita pe vecie viaţa nenorociţilor Tăi!

Ai Ón vedere legămÓntul! Căci locurile dosnice din ţară sÓnt pline de bÓrloage de tÓlhari.

Să nu se Óntoarcă ruşinat cel apăsat, ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău!

Scoală-te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Adu-Ţi aminte de ocările, pe cari Ţi le aruncă Ón fiecare zi cel fără minte!

Nu uita strigătele protivnicilor Tăi, zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică Ómpotriva Ta!