(O cÓntare a lui Asaf.) Ascultă, poporul meu, Ónvăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele!

خmi deschid gura şi vorbesc Ón pilde, vestesc Ónţelepciunea vremurilor străvechi.

Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri, nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui, şi minunile pe cari le -a făcut.

El a pus o mărturie Ón Iacov, a dat o lege Ón Israel, şi a poruncit părinţilor noştri să-şi Ónveţe Ón ea copiii, ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii cari se vor naşte, şi cari, cÓnd se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor; pentruca aceştia să-şi pună Óncrederea Ón Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, şi să păzească poruncile Lui.

Să nu fie, ca părinţii lor, un neam neascultător şi răzvrătit, un neam, care n'avea o inimă tare, şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!

Fiii lui Efraim, Ónarmaţi şi trăgÓnd cu arcul, au dat dosul Ón ziua luptei, pentrucă n'au ţinut legămÓntul lui Dumnezeu, şi n'au voit să umble Óntocmai după Legea Lui.

Au dat uitării lucrările Lui, minunile Lui, pe cari li le arătase.

خnaintea părinţilor lor, El făcuse minuni Ón ţara Egiptului, Ón cÓmpia Ţoan.

A despărţit marea, şi le -a deschis un drum prin ea, ridicÓnd apele ca un zid.

I -a călăuzit ziua cu un nor, şi toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.

A despicat stÓnci Ón pustie, şi le -a dat să bea ca din nişte valuri cu ape multe.

A făcut să ţÓşnească izvoare din stÓnci, şi să curgă ape ca nişte rÓuri.

Dar ei tot n'au Óncetat să păcătuiască Ómpotriva Lui, n'au Óncetat să se răzvrătească Ómpotriva Celui Prea خnalt Ón pustie.

Au ispitit pe Dumnezeu Ón inima lor, cerÓnd mÓncare după poftele lor.

Au vorbit Ómpotriva lui Dumnezeu, şi au zis: ,,Oare va putea Dumnezeu să pună o masă Ón pustie?

Iată că El a lovit stÓnca, de au curs ape, şi s'au vărsat şiroaie. Dar va putea El să dea şi pÓne, sau să facă rost de carne poporului Său?`` Domnul a auzit, şi S'a mÓniat. Un foc s'a aprins Ómpotriva lui Iacov, şi s'a stÓrnit Ómpotriva lui Israel mÓnia Lui, pentrucă n'au crezut Ón Dumnezeu, pentrucă n'au avut Óncredere Ón ajutorul Lui.

El a poruncit norilor de sus, şi a deschis porţile cerurilor: a plouat peste ei mană de mÓncare, şi le -a dat grÓu din cer.

Au mÓncat cu toţii pÓnea celor mari, şi le -a trimes mÓncare să se sature.

A pus să sufle Ón ceruri vÓntul de răsărit, şi a adus, prin puterea Lui, vÓntul de miazăzi.

A plouat peste ei carne ca pulberea, şi păsări Ónaripate, cÓt nisipul mării; le -a făcut să cadă Ón mijlocul taberii lor, dejur Ómprejurul locuinţelor lor.

Ei au mÓncat şi s'au săturat din destul: Dumnezeu le -a dat ce doriseră.

Dar n'apucaseră să-şi stÓmpere bine pofta, mÓncarea le era Óncă Ón gură, cÓnd s'a stÓrnit mÓnia lui Dumnezeu Ómpotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari din ei, şi a doborÓt pe tinerii lui Israel.

Cu toate acestea, ei n'au Óncetat să păcătuiască, şi n'au crezut Ón minunile Lui.

De aceea, El le -a curmat zilele ca o suflare, le -a curmat anii printr'un sfÓrşit năpraznic.

CÓnd Ói lovea de moarte, ei خl căutau, se Óntorceau şi se Óndreptau spre Dumnezeu; Óşi aduceau aminte că Dumnezeu este StÓnca lor, şi că Dumnezeul Autoputernic este Izbăvitorul lor.

Dar خl Ónşelau cu gura, şi -L minţeau cu limba.

Inima nu le era tare faţă de El, şi nu erau credincioşi legămÓntului Său.

Totuş, Ón Óndurarea Lui, El iartă nelegiuirea şi nu nimiceşte; خşi opreşte de multe ori mÓnia şi nu dă drumul Óntregei Lui urgii.

El Şi -a adus deci aminte că ei nu erau decÓt carne, o suflare care trece şi nu se mai Óntoarce.

DecÓteori s'au răzvrătit ei Ómpotriva Lui Ón pustie! DecÓteori L-au mÓniat ei Ón pustietate!

Da, n'au Óncetat să ispitească pe Dumnezeu, şi să ÓntărÓte pe SfÓntul lui Israel.

Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua, cÓnd i -a izbăvit de vrăjmaş, de minunile, pe cari le -a făcut Ón Egipt, şi de semnele Lui minunate din cÓmpia Ţoan.

Cum le -a prefăcut rÓurile Ón sÓnge, şi n'au putut să bea din apele lor.

Cum a trimes Ómpotriva lor nişte muşte otrăvitoare, cari i-au mÓncat, şi broaşte, cari i-au nimicit.

Cum le -a dat holdele pradă omizilor, rodul muncii lor pradă lăcustelor.

Cum le -a prăpădit viile, bătÓndu-le cu piatră, şi smochinii din Egipt cu grindină.

Cum le -a lăsat vitele pradă grindinei, şi turmele pradă focului cerului.

El Şi -a aruncat Ómpotriva lor mÓnia Lui aprinsă, urgia, iuţimea şi necazul: o droaie de Óngeri aducători de nenorociri.

Cum Şi -a dat drum slobod mÓniei, nu le -a scăpat sufletul dela moarte, şi le -a dat viaţa pradă molimei; cum a lovit pe toţi ÓntÓii născuţi din Egipt, pÓrga puterii Ón corturile lui Ham.

Cum a pornit pe poporul Său ca pe nişte oi, şi i -a povăţuit ca pe o turmă Ón pustie.

Cum i -a dus fără nici o grijă, ca să nu le fie frică, iar marea a acoperit pe vrăjmaşii lor.

Cum i -a adus spre hotarul Lui cel sfÓnt, spre muntele acesta, pe care dreapta Lui l -a cÓştigat.

Cum a izgonit neamurile dinaintea lor, le -a Ómpărţit ţara Ón părţi de moştenire, şi a pus seminţiile lui Israel să locuiască Ón corturile lor.

Dar ei au ispitit pe Dumnezeul Prea خnalt, s'au răzvrătit Ómpotriva Lui, şi n'au ţinut poruncile Lui.

Ci s'au depărtat şi au fost necredincioşi, ca şi părinţii lor, s'au abătut la o parte, ca un arc Ónşelător, L-au supărat prin Ónălţimile lor, şi I-au stÓrnit gelozia cu idolii lor.

Dumnezeu a auzit, şi Ş'a mÓniat, şi a urgisit rău de tot pe Israel.

A părăsit locuinţa Lui din Silo, cortul Ón care locuia Óntre oameni.

Şi -a dat slava pradă robiei, şi măreţia Lui Ón mÓnile vrăjmaşului.

A dat pradă săbiei pe poporul Lui, şi S'a mÓniat pe moştenirea Lui.

Pe tinerii lui i -a ars focul, şi fecioarele lui n'au mai fost sărbătorite cu cÓntări de nuntă.

Preoţii săi au căzut ucişi de sabie, şi văduvele lui nu s'au bocit.

Atunci Domnul S'a trezit, ca unul care a dormit, ca un viteaz Ómbărbătat de vin, şi a lovit pe protivnicii Lui, cari fugeau, acoperindu -i cu vecinică ocară.

خnsă a lepădat cortul lui Iosif, şi n'a ales seminţia lui Efraim; ci a ales seminţia lui Iuda, muntele Sionului, pe care -l iubeşte.

Şi -a zidit sfÓntul locaş ca cerurile de Ónalt, şi tare ca pămÓntul, pe care l -a Óntemeiat pe veci.

A ales pe robul Său David, şi l -a luat dela staulele de oi.

L -a luat dindărătul oilor, cari alăptau, ca să pască pe poporul Său Iacov, şi pe moştenirea Sa Israel.

Şi David i -a cÓrmuit cu o inimă neprihănită, şi i -a povăţuit cu mÓni pricepute.