(O cÓntare. Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea, şi nu Te odihni, Dumnezeule!

Căci iată că vrăjmaşii Tăi se frămÓntă, şi ceice Te urăsc Ónalţă capul.

Fac planuri pline de vicleşug Ómpotriva poporului Tău, şi se sfătuiesc Ómpotriva celor ocrotiţi de Tine.

,,Veniţi``, zic ei, ,,să -i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!`` Se strÓng toţi cu o inimă, fac un legămÓnt Ómpotriva Ta: corturile lui Edom şi Ismaeliţii, Moabul şi Hagareniţii, Ghebal, Amon, Amalec, Filistenii cu locuitorii Tirului.

Asiria se uneşte şi ea cu ei, şi Óşi Ómprumută braţul ei copiilor lui Lot. -(Oprire).

Fă-le ca lui Madian, ca lui Sisera, ca lui Iabin la pÓrÓul Chison, cari au fost nimiciţi la En-Dor, şi au ajuns un gunoi pentru Óngrăşarea pămÓntului.

Căpeteniile lor fă-le ca lui Oreb şi Zeeb, şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah şi Ţalmuna!

Căci ei zic: ,,Să punem mÓna pe locuinţele lui Dumnezeu!`` Dumnezeule, fă -i ca vÓrtejul de praf, ca paiul luat de vÓnt, Ca focul care arde pădurea, şi ca flacăra, care aprinde munţii!

Urmăreşte -i astfel cu furtuna Ta, şi bagă groaza Ón ei cu vijelia Ta!

Acopere-le faţa de ruşine, ca să caute Numele Tău, Doamne!

Să fie ruşinaţi şi Óngroziţi pe vecie, să le roşească obrazul de ruşine şi să piară!

Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul, Tu eşti Cel Prea Œnalt pe tot pămÓntul;