(Către mai marele cÓntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Tu ai fost binevoitor cu ţara Ta, Doamne! Ai adus Ónapoi pe prinşii de război ai lui Iacov; ai iertat nelegiuirea poporului Tău, i-ai acoperit toate păcatele; -(Oprire). Ţi-ai abătut toată aprinderea, şi Te-ai Óntors din iuţimea mÓniei Tale.

Œntoarce-ne iarăş, Dumnezeul mÓntuirii noastre! Œncetează-Ţi mÓnia Ómpotriva nostră!

Œn veci Te vei mÓnia pe noi? Œn veci Óţi vei lungi mÓnia?

Nu ne vei Ónviora iarăş, pentruca să se bucure poporul Tău Ón Tine?

Arată-ne, Doamne, bunătatea Ta, şi dă-ne mÓntuirea Ta!

Eu voi asculta ce zice Dumnezeu, Domnul: căci El vorbeşte de pace poporului Său şi iubiţilor Lui, numai, ei să nu cadă iarăş Ón nebunie.

Da, mÓntuirea Lui este aproape de ceice se tem de El, pentruca Ón ţara noastră să locuiască slava.

Bunătatea şi credincioşia se ÓntÓlnesc, dreptatea şi pacea se sărută.

Credincioşia răsare din pămÓnt, şi dreptatea priveşte dela Ónălţimea cerurilor.

Domnul ne va da şi fericirea, şi pămÓntul nostru Óşi va da roadele.

Dreptatea va merge şi Ónaintea Lui, şi -L va şi urma, călcÓnd pe urmele paşilor Lui!