(Un psalm. O cÓntare pentru ziua Sabatului.) Frumos este să lăudăm pe Domnul, şi să mărim Numele Tău, Prea Œnalte, să vestim dimineaţa bunătatea Ta, şi noaptea credincioşia Ta, cu instrumentul cu zece coarde şi cu alăuta, Ón sunetele arfei.

Căci Tu mă Ónveşeleşti cu lucrările Tale, Doamne, şi eu cÓnt de veselie, cÓnd văd lucrarea mÓnilor Tale.

CÓt de mari sÓnt lucrările Tale, Doamne, şi cÓt de adÓnci sÓnt gÓndurile Tale!

Omul prost nu cunoaşte lucrul acesta, şi cel nebun nu ia seama la el.

Dacă cei răi Ónverzesc ca iarba, şi dacă toţi cei ce fac răul Ónfloresc, este numai ca să fie nimiciţi pe vecie.

Dar Tu, Doamne, eşti Ónalţat Ón veci de veci!

Căci iată, Doamne, vrăjmaşii Tăi, iată vrăjmaşii Tăi pier: toţi cei ce fac răul sÓnt risipiţi.

Dar mie, Tu-mi dai puterea bivolului, şi m'ai stropit cu untdelemn proaspăt.

Ochiul meu Óşi vede Ómplinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei, şi urechea mea aude Ómplinirea dorinţei mele faţă de protivnicii mei cei răi.

Cel fără prihană Ónverzeşte ca finicul, şi creşte ca cedrul din Liban.

Cei sădiţi Ón Casa Domnului, Ónverzesc Ón curţile Dumnezeului nostru.

Ei aduc roade şi la bătrÓneţă, sÓnt plini de suc şi verzi, ca să arate că Domnul este drept, El StÓnca mea, Ón care nu este nelegiuire.