C‚ntarea c‚ntărilor, făcută de Solomon.

Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci toate dezmierdările tale sunt mai bune dec‚t vinul, mirodeniile tale au un miros plăcut. Numele tău este ca o mireasmă vărsată. De aceea te iubesc pe tine fetele!

Trage-mă după tine! Şi haidem să alergăm! Œmpăratul mă duce Ón odăile luiÖ Ne vom Ónveseli şi ne vom bucura de tine; vom lăuda dezmierdările tale mai mult dec‚t vinul! Pe drept eşti iubit.

Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sunt corturile Chedarului, şi cum sunt covoarele lui Solomon.

Nu vă uitaţi că sunt aşa de negricioasă, căci m-a ars soarele. Fiii mamei mele s-au m‚niat pe mine, şi m-au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseţii mele n-am păzit-o.

Spune-mi tu, pe care te iubeşte inima mea, unde Óţi paşti oile, unde te odihneşti la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarăşilor tăi? ñ Dacă nu ştii, o tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieşi pe urmele oilor, şi paşte-ţi iezii l‚ngă colibele păstorilor.

Cu iapa Ónhămată la carele lui Faraon, te asemăn eu pe tine, scumpa mea.

Ce frumoşi Óţi sunt obrajii Ón mijlocul lănţişoarelor de la g‚t, şi ce frumos Óţi este g‚tul Ón mijlocul şirurilor de mărgăritare!

Œţi vom face deci lănţişoare de aur, cu stropituri de argint. ñ C‚t stă Ómpăratul la masa lui, nardul meu Óşi răsp‚ndeşte mirosul.

Preaiubitul meu Ómi este ca un mănunchi de mir, care se odihneşte Óntre ţ‚ţele mele.

Preaiubitul meu este pentru mine un strugure de măliniţă, din viile din En-Ghedi. ñ Ce frumoasă eşti, iubito, uite ce frumoasă eşti, cu ochii tăi de porumbiţă! ñ Ce frumos eşti, preaiubitule, ce plăcut eşti! Verdeaţa este patul nostru! ñ Cedrii sunt grinzile caselor noastre, şi chiparoşii sunt pardoselele noastre. ñ